În aceste zile, copiii din întreaga lume se pregătesc să revină la școală sau să pășească pentru prima dată în lumea minunată a creșei sau grădiniței. Această tranziție importantă aduce cu ea o mulțime de emoții noi pentru cei mici și pentru părinți. Perioadele de adaptare la creșă sau grădiniță sunt deseori scurte sau chiar inexistente, iar acest lucru adaugă o altă provocare: cum să gestionăm momentul separării, dat fiind că majoritatea părinților nu au luxul de a petrece mult timp pentru o adaptare îndelungată.
Mulți părinți cred că cea mai bună soluție pentru a evita suferința atât a copilului, cât și a lor, este să plece fără să-și ia rămas-bun atunci când își lasă micuții la creșă sau la grădiniță în primele zile. Acest gest este adesea justificat prin zicala „ochi care nu văd, inimă care nu simte”. Cu toate acestea, specialiștii în dezvoltarea copilului susțin că această abordare poate genera un stres suplimentar pentru cei mici, într-o situație deja tensionată. De ce? Pentru că acești copii trec brusc de la confortul căminului, unde sunt alături de părinții lor, la un mediu străin, plin de fețe necunoscute.
Chiar dacă pare că ignorând momentul despărțirii îl protejăm pe copil de suferință, lucrurile nu stau așa. Copiii mici nu au capacitatea de a ascunde sau de a gestiona emoțiile așa cum fac adulții. Atunci când părinții pleacă fără să-și ia rămas-bun, acești copii se simt adesea nedumeriți și triști. Plânsul lor nu este doar o încercare de a manipula sau de a obține atenție, ci este o modalitate sinceră de a exprima teama și nesiguranța pe care o simt în noua lor experiență.
SURSA FOTO: freepik.com
Imaginați-vă scenariul următor: ieșiți din casă cu mâna micuțului în mână, îi explicați entuziasmat ce lucruri minunate îl așteaptă la creșă sau la grădiniță, ajungeți la ușa clasei, îi dați o mângâiere și apoi, ca prin farmec, vă evaporați în neant.
Copilul începe să caute cu privirea prin încăpere, se uită pe fereastră și aleargă înapoi la ușă, acolo unde l-ați lăsat acum doar două minute, dar voi nu mai sunteți acolo. „Unde a dispărut mama sau tata?” - se întreabă. Și mai mult, se întreabă când și dacă vă veți întoarce.
Pentru el, aceasta poate părea ca o formă de „abandon”, iar sentimentul de înșelare poate instaura neîncredere și face procesul de separare și mai dificil.
Această reacție este cunoscută sub numele de „anxietate de separare”. De obicei, începe să se manifeste în jurul vârstei de opt luni, când bebelușii devin conștienți că figura lor principală de atașament, de obicei mama sau tatăl, este o persoană independentă de ei. Acest lucru declanșează o anxietate profundă atunci când acești copii se simt separați de această persoană de încredere.
Anxietatea de separare se manifestă printr-o reacție excesivă, de obicei prin plâns necontrolat, atunci când copilul își pierde din vedere părintele sau figura de atașament principală. E important de înțeles că acesta nu înțelege că persoana respectivă se va întoarce într-o clipă sau în câteva ore. Pentru el, aceasta înseamnă pur și simplu că persoana vitală pentru supraviețuirea și siguranța sa a dispărut și nu știe când sau dacă se va întoarce. Aceasta provoacă o senzație de nesiguranță și incertitudine.
Deși acest sentiment dispare pe măsură ce copilul crește, este perfect normal să reapară. Prin urmare, este esențial să vă luați timp să spuneți un rămas bun afectuos și să explicați copilului ce se va întâmpla pentru a evita amplificarea anxietății legate de despărțire. O comunicare deschisă și o despărțire blândă pot face întreaga tranziție mult mai ușoară pentru cei mici.
Contrar așteptărilor noastre obișnuite, actul de a-ți lua rămas-bun poate deveni un ritual care aduce încredere și care, pe măsură ce zilele trec, devine o parte naturală a rutinei zilnice.
Iată cum să faci acest moment important mai ușor atât pentru copilul tău, cât și pentru tine:
Niciodată fără un rămas-bun afectuos: Nu pleca niciodată fără să spui un rămas-bun blând și afectuos copilului tău. Chiar dacă el nu înțelege complet cuvintele tale, tonul și gesturile tale transmit siguranță. Spune-i calm și în cuvinte simple că pleci, dar vei reveni pentru el sau ea. De exemplu, poți spune: „la revedere, dragul meu, mama merge la muncă și se va întoarce mai târziu”. Sau „la revedere, iubirea mea, vei sta la grădiniță cu educatoarea și prietenii tăi, iar apoi vin mama și/sau tata să te ia mai târziu”. Un sărut și un „la revedere” afectuos completează momentul.
Evită prea mult dramatism: Despărțirea este importantă, dar nu trebuie să fie dramă. Nu prelungi momentul rămas-bun prea mult, deoarece acest lucru poate intensifica anxietatea copilului. De asemenea, nu te uita în spate prin fereastra clasei dacă copilul te poate vedea.
Comunică ceea ce va urma: Spune copilului ce se va întâmpla în următoarele ore pentru a-i oferi un sentiment de siguranță și predictibilitate. Deși nu au o noțiune clară a timpului, explică-le că te vei întoarce într-o anumită perioadă de timp și că vei face activități cunoscute, cum ar fi mersul în parc după-amiază. Aceasta îi va ajuta să-și interiorizeze rutina.
Fiți punctuali: Fiind consecvent și punctual, vei transmite copilului siguranță și stabilitate. Dacă în unele zile ajungi la timp, iar în altele întârzii, acest lucru poate crea confuzie și incertitudine.
Așteaptă-te la emoții: Nu uita că plânsul sau reacțiile emoționale sunt normale pentru copiii mici când sunt lăsați la creșă sau la grădiniță pentru prima dată. Fiecare copil reacționează diferit, unii pot fi calmi, iar alții pot plânge, dar este un proces normal de adaptare. Cu timpul și cu repetarea rutinei, copilul va deveni mai confortabil cu separarea și va avea încredere că vei reveni pentru el.
În final, a-ți lua rămas-bun cu afecțiune și înțelegere poate face separarea mai ușoară pentru copilul tău și te va ajuta să construiești o rutină sigură și reconfortantă pentru amândoi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.