Un alt caz cutremurător s-a petrecut, miercuri, în Italia. Un tată și-a uitat fetița de doar 11 luni în scaunul pentru mașină, în loc să o lase la creșă. Stella a stat șapte ore încuiată în autoturismul parcat chiar lângă o stație de Carabinieri. Când mama și-a dat seama ce se petrece, era deja prea târziu.
Un strigăt disperat răzbate în după-amiaza liniștită de la Cecchignola. Acela al mamei micuței Stella, în vârstă de doar 11 luni, care și-a pierdut viața închisă în Mégane-ul roșu pe care tatăl ei, Sandro, îl parcase cu șapte ore mai devreme în fața grădiniței unde trebuia să o lase.
Tatăl fetiței, un ofițer de carabinieri, este anchetat acum. Ipoteza: „suferea de sindromul copilului uitat“. Bărbatul era sigur că a dus-o pe fiica sa la creșă și a plecat la serviciu. Alertat de mama fetiței, un coleg al său a spart geamurile, dar era târziu, fetița nu a mai putut fi salvată.
O tragedie fără seamăn pentru Sandro și pentru soția sa, cu care a stat închis ore întregi - în lacrimi, cu pumnii strânși și privirea pierdută - într-o ambulanță 118 parcată în fața acelui Renault și în care un psiholog a încercat să înfrunte cu ei insuportabilul: moartea copilului lor, uitat în scaunul pentru copii din spatele mașinii, parcată în soare.
Statisticile mondiale sunt sumbre: În medie, 37 de bebeluși își pierd viața în fiecare an după ce au fost uitați într-o mașină fierbinte.
Acesta este răspunsul instinctiv al celor mai mulți părinți la rapoartele din fiecare vară despre decesul unor sugari și copii mici uitați în mașini fierbinți. Dar cercetătorii care studiază "sindromul copilului uitat" avertizează: I se poate întâmpla oricui.
David Diamond, profesor de psihologie și de farmacologie și fiziologie moleculară la Universitatea South Florida, studiază memoria. Mai exact, el este interesat de modul în care creierul unui părinte ar putea să îi permită să uite un copil în mașină.
„Când majoritatea oamenilor se gândesc la memoria lor, se gândesc la memoria retrospectivă. Aceasta este capacitatea de a-și aminti lucruri care s-au întâmplat - numele unei persoane sau un număr de telefon. Este vorba de recuperarea informațiilor pe care le-am stocat. Dar mai există un alt tip de memorie și este și mai predispus la uitare“, explică Diamond.
„Dacă ați uitat vreodată să vă opriți pentru a face un comision în drum spre un anumit loc, ați plecat cu ceva de deasupra mașinii sau ați uitat să faceți ceva ce ați planificat și intenționat pe deplin să faceți - și sunt șanse mari să fi făcut - atunci ați experimentat nestatornicia a ceea ce se numește memorie prospectivă. Aceasta este memoria pentru intențiile viitoare, sau altfel spus - cea care vă amintește că trebuie să vă amintiți. Memoria prospectivă este angajată în cortexul frontal al creierului de fiecare dată când vă gândiți să faceți ceva în viitor. Informațiile despre aceste planuri sunt apoi stocate în hipocampus. Destul de des, pierdem conștiința planului“, explică Diamond.
Acesta dă un exemplu comun, în care cu siguranță ne-am regăsit cu toții cel puțin odată.
„Să spunem că promiteți să vă opriți mai târziu la magazin pentru niște rulouri pentru cină. Nu este nicio problemă - vă spuneți - este chiar în drum spre casă.
Intră memoria obișnuită. Memoria obișnuinței are loc într-o altă parte a creierului, ganglionii bazali. Aici sunt stocate amintirile care permit cuiva să îndeplinească sarcinile obișnuite fără să se gândească prea mult.
Deci, indiferent dacă vă amintiți sau nu să vă opriți pentru rulouri, cu siguranță vă veți aminti traseul spre casă după serviciu fără să vă 'gândiți la asta', adică fără să vă angajați deloc cortexul frontal.
Capcana aici este că memoria obișnuită poate suprima și depăși complet memoria prospectivă - indiferent de importanța percepută a planului dumneavoastră.
Oricine a fost pedepsit pentru că nu s-a oprit să ia ceva ce a promis în drum spre casă de la serviciu - să zicem, din nou, rulouri de cină - știe cât de ușor poate prelua memoria obișnuită.
Mulți se referă la aceste cazuri în care memoria obișnuinței preia controlul ca fiind 'trecerea pe pilot automat.
Rulourile de cină pot părea o analogie insensibilă atunci când sunt în joc viețile copiilor, dar este o experiență pe care am avut-o cu toții, iar procesele care se întâmplă în creier sunt aceleași ca atunci când un copil este lăsat în mașină“, mai spune profesorul Diamond pentru Milwaukee Journal Sentinel.
Oricât de ridicol ar părea că un părinte iubitor, devotat și atent și-ar putea uita propriul copil, în medie 37 de bebeluși și copii mici mor în fiecare an după ce au fost uitați într-o mașină încinsă. În fiecare caz care a apărut în ultimul deceniu, poveștile sunt înfricoșător de asemănătoare. Printr-o aliniere tragică a unor evenimente, de altfel banale, un părinte ajunge la destinație - de obicei, la locul de muncă pentru o zi - fără să-și amintească faptul că micuțul său se află pe bancheta din spate.
„Memoria obișnuită nu se interesează cât de mult îi pasă unui părinte de copilul său mai mult decât de aceste alte comisioane. Pur și simplu îi aduce la destinația lor obișnuită. Pe drum - și acest lucru ar putea fi la doar câteva secunde după ce a început drumul - părintele își pierde conștiința planului de a se opri la grădiniță. Nu contează dacă se gândește la copilul lor și la bunăstarea acestuia pe tot parcursul zilei. Nu-și dau seama că au ratat o oprire“, spune cercetătorul.
"Toată lumea a uitat să execute un plan, doar că aproape întotdeauna vorbim despre un obiect inanimat", explică Diamond. "Oamenii spun întotdeauna: 'Totul este în regulă, doar vorbim despre un copil, un copil este diferit, trebuie să ai prioritate pentru copilul tău', și sunt de acord, nu ar trebui să uităm niciodată de un copil. Dar când vine vorba de funcționarea creierului, nu putem să-i spunem creierului ce să facă. El face ceea ce face. Când vorbești cu acești oameni și afli ce părinți minunați sunt, îți dai seama că acest lucru nu vine de la cineva neglijent. Uitarea unui copil se încadrează în același tipar cu aceste alte evenimente", mai spune profesorul american.
Odată ce părinții acceptă că li se poate întâmpla acest lucru, există câteva strategii care ajută la reducerea șanselor de catastrofă.
Scaunele auto pentru copii orientate spre spate, rear-facing, arată la fel din oglinda retrovizoare atunci când sunt libere ca și atunci când sunt ocupate. Lăsând geanta de scutece a copilului sau alte lucruri pe scaunul din față, unde vor fi văzute, vă poate scoate din modul de memorare a obișnuinței.
De asemenea, s-ar putea să puneți ceva al copilului deasupra unui lucru de care aveți nevoie la serviciu, forțându-vă să îl vedeți atunci când începeți să descărcați.
În loc să aduceți mai aproape echipamentul copilului, lăsați obiectele de care aveți nevoie în spate - cum ar fi poșeta, legitimația de angajat, cutia de prânz sau telefonul mobil. Acest lucru vă va forța să vă întoarceți când ajungeți la destinație.
Păstrați un animal mare de pluș într-un scaun auto liber. Ori de câte ori un copil se urcă pe scaun, aruncați animalul în față, la vederea scaunului șoferului.
Bineînțeles, aceste sfaturi pentru mașină trebuie să devină o parte integrată în rutina obișnuită a ambilor părinți. În caz contrar, uitarea utilizării sistemului de reamintire a bebelușului va fi la fel de probabilă ca și uitarea copilului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil