Fără să-și dea seama, unii părinți își pot crește băieții într-un mod care îi predispune să devină bărbați toxici.
A fi părinte nu este un lucru ușor pentru majoritatea oamenilor. Cum nu există un ghid universal sau un antrenament obligatoriu – în afara cursurilor de educație parentală și a lecturii unor cărți de specialitate – mulți părinți își asumă acest rol navigând din mers.
În încercarea de a-și învăța copiii valori și abilități esențiale pentru a deveni membri echilibrați ai societății, pot adopta, fără intenție, comportamente care contribuie la dezvoltarea unor trăsături problematice, cum ar fi narcisismul.
Studiile arată că narcisismul este adesea alimentat de „părinții care își consideră copilul mai special și mai îndreptățit decât ceilalți”.
În cazul băieților, felul în care sunt tratați de părinți le poate influența semnificativ dezvoltarea emoțională. Astfel, pot ajunge fie adulți empatici și echilibrați, fie persoane care se confruntă cu un sentiment exagerat de superioritate, lipsă de empatie și un puternic simț al îndreptățirii.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Adevărul este că societatea nu mai are nevoie de bărbați deconectați emoțional, care cred că sunt prea importanți pentru a se comporta decent. Iar aceste comportamente parentale sunt printre principalele motive care duc la formarea unor astfel de adulți.
Iată 10 comportamente ale părinților care pot transforma băieții dulci în bărbați narcisiști, conform Your Tango!
Atunci când părinții îi spun unui băiat că este special, dar nu îi insuflă și responsabilitatea, îi cultivă un sentiment de îndreptățire.
Acesta ajunge să se aștepte la admirație fără să depună vreun efort pentru a o merita.
De aceea, copiii – și mai ales băieții – trebuie să învețe importanța responsabilității și a asumării consecințelor, fără să aștepte mereu recompense.
În loc să lăudați doar realizările, puneți accent pe efort, perseverență și bunătate.
Sociologul Christine Carter, doctor în științe, explică: „Dacă le corectezi mereu greșelile și le rezolvi problemele, copiii nu învață niciodată cum să se descurce singuri.”
Ea recomandă să le permitem copiilor să greșească și să suporte consecințele propriilor acțiuni. Acest proces îi ajută să înțeleagă că eșecurile nu sunt ceva rău, ci o oportunitate de a învăța și de a-și îmbunătăți abordarea.
Așteptările sociale impuse băieților îi pot împiedica să își dezvolte sănătos inteligența emoțională.
Când li se spune să „fie tari” sau să „nu mai plângă”, în loc să fie ghidați în procesarea sentimentelor lor, sunt învățați să își reprime emoțiile.
Pe termen lung, acest lucru duce la dificultăți în relații, lipsă de empatie și probleme de sănătate mentală.
Psihiatrul Alex Wills explică impactul acceptării emoțiilor asupra bărbaților: „Când pacienții mei au început să-și exprime liber emoțiile, viața lor s-a schimbat radical. Relațiile s-au îmbunătățit, cariera a prosperat, veniturile au crescut, iar stima de sine și sănătatea fizică au avut de câștigat. Simptomele depresiei și anxietății s-au diminuat, iar ei au devenit mai împăcați cu realitatea lor emoțională.”
Părinții au un rol important în a le arăta băieților că exprimarea emoțiilor nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de maturitate și putere interioară.
Când un copil crește într-un mediu în care este tratat ca fiind cel mai important, poate ajunge să creadă că totul i se cuvine. Această atitudine, dacă nu este corectată, poate duce la dezvoltarea unor trăsături narcisiste, cum ar fi egoismul și lipsa de considerație față de ceilalți.
Părinții trebuie să stabilească limite clare și să-i învețe pe băieți să respecte atât nevoile proprii, cât și pe ale celor din jur.
Psihologul clinician Stephanie Dowd subliniază: „Granițele sănătoase înseamnă să înțelegem și să respectăm atât propriile nevoi, cât și pe cele ale celorlalți. Copiii trebuie încurajați să dezvolte empatie și conștientizare de sine.”
Prin echilibrarea atenției acordate copilului și educarea lui în spiritul respectului reciproc, părinții îl ajută să crească într-un adult echilibrat și responsabil.
Atunci când părinții le spun băieților că sunt „răi” în loc să le explice de ce un anumit comportament este nepotrivit, riscă să le afecteze profund stima de sine.
Copiii crescuți într-un astfel de mediu pot dezvolta mecanisme de apărare nesănătoase, compensând prin aroganță și agresivitate.
În loc să folosească rușinea ca instrument de disciplină, părinții ar trebui să îi învețe pe copii să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni.
Peggy Drexler, doctor în psihologie, avertizează asupra efectelor negative ale rușinii: „Este greu pentru părinți să gestioneze dezamăgirea, mai ales când copiii mai mari «ar trebui să știe mai bine». Dar disciplina nu înseamnă pedeapsă, vinovăție sau umilire – toate acestea sunt forme de rușinare a copilului. Disciplina, la orice vârstă, înseamnă corectare și îndrumare către un comportament mai adecvat.”
Prin urmare, în loc să inducă rușine, părinții ar trebui să ofere explicații clare și să încurajeze responsabilitatea, fără a afecta imaginea de sine a copilului.
Cănd un băiețel face o criză de furie sau se comportă într-un anumit fel doar pentru a obține ceea ce dorește, declanșând sentimente de vinovăție și manipulare, nu va trece mult timp până când va realiza că aceste acțiuni sunt cea mai eficientă modalitate de a controla un conflict.
În loc să permită copiilor să folosească astfel de tactici, părinții ar trebui să sublinieze importanța onestității și responsabilității.
„Toată lumea are capacitatea de a fi cinstită, dar dacă nu exersați acest lucru, atât dumneavoastră, cât și copiii voștri, s-ar putea să dezvoltați obiceiul de a evita adevărul, de a trișa sau de a recurge la minciuni nevinovate, doar pentru că pare mai ușor”, explică Joanne Stern, Ph.D., psihoterapeut specializat în consiliere pentru familie și cuplu.
„Ca părinte”, continuă ea, „ai ocazia să-ți ajuți copiii să devină sinceri, dar această trăsătură trebuie cultivată constant. Nu-ți coborî standardele, dar acceptă că nu vor fi perfecți de fiecare dată. Din fericire, perfecțiunea nu este scopul nostru principal”.
SURSA FOTO: freepik.com @mladenmitrinovic
Când părinții își compară copilul cu alți, fie că este vorba de un membru al familiei, un prieten, un coleg de clasă sau chiar un necunoscut, acest lucru poate avea un impact profund asupra stimei de sine a copilului.
Comparațiile pot face un copil să se simtă inferior și nevaloros, deoarece ajunge să creadă că trebuie să atingă standarde nerealiste, în loc să fie apreciat pentru cine este cu adevărat.
În schimb, părinții ar trebui să își încurajeze copiii, în special băieții, să fie confortabili în propria piele și să împreăță autenticitatea.
Când copiii nu sunt învățați să exprime recunoștința și să aprecieze eforturile celorlalți, ei pot crește cu convingerea că totul li se cuvine.
Este important ca părinții să le cultive trăsături precum umilința și aprecierea, astfel încât copiii să nu creadă că lumea se învârte în jurul lor.
„Învățarea băieților să recunoască și să aprecieze modul încare ceilalți îi ajută și îi susțin este extrem de importantă pentru această generație”, afirmă Joanna Schroeder, autoarea cărții Talk To Your Boys.
„Generația Z și cele care urmează vor trebui să-și susțină partenerii atât în carieră, cât și în familie”, adaugă ea. „Dacă nu le arătăm importanța de a observa ce trebuie făcut în casă sau de a spune un simplu mulțumesc când cineva le oferă ajutor, riscăm să creștem bărbați care se așteaptă la un partener subordonat – ceea ce nu se mai potrivește vremurilor noastre.”
Dacă băieții învața că nevoile celorlalți nu contează și că trebuie să-și prioritizeze întotdeauna propriile dorințe, chiar și în detrimentul altora, este posibil să dezvolte o atitudine narcisistă.
Deși este important ca cei mici să-și recunoască și să-și apere propriile nevoi, este la fel de vital să învățe să echilibreze această preocupare cu empatia față de ceilalți.
Nimeni nu este perfect, iar părinții care insistă asupra perfecțiunii pot genera nesiguranțe adânci în copii.
Există o diferență între a încuraja excelența și munca asiduă și a impune perfecțiunea.
Presiunea excesivă poate duce la probleme de stimă de sine și dificultăți emoționale, afectând capacitatea copiilor de a construi relații sănătoase.
Copiii învața prin observare, iar dacă părinții manifestă un comportament narcisist și egoist, copiii lor vor adopta aceleași trăsături.
Expunerea constantă la astfel de modele comportamentale îi poate face să creadă că manipularea și autosuficiența sunt tactici firești și eficiente pentru a obține ceea ce vor.
De aceea, părinții ar trebui să fie conștienți de exemplul pe care îl oferă zi de zi copiilor lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil