Cum bunele intenții parentale pot avea uneori efecte nedorite.
Există o filozofie parentală care spune așa: „Pregătește-ți copilul pentru drum, nu drumul pentru copilul tău.”
Pornind de la această idee, specialiștii Your Tango au adunat 10 greșeli frecvente pe care părinții bine-intenționați tind să le treacă cu vederea, fără să-și dea seama că, în timp, îi pot răni pe copii.
Scopul nu este să arătăm cu degetul, ci să aducem mai multă conștientizare.
Ceea ce ni se pare firesc sau tradițional în cultura noastră nu este întotdeauna și în cel mai bun interes al copiilor noștri.
Așadar, iată 10 lucruri pe care părinții, cu toate intențiile bune, le ignoră și care, fără să știe, ajung să le facă rău copiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
În multe familii, copiii devin centrul atenției, iar părinții își organizează viața exclusiv în jurul lor.
Deși acest lucru pare natural, atunci când îi tratăm ca pe niște idoli, riscăm să le oferim un statut nerealist, care poate dăuna dezvoltării lor.
Copiii trebuie iubiți și susținuți, dar este bine să le oferim și un cadru în care înțeleg că locul lor în lume nu este unul central, ci parte integrantă a unei comunități mai mari.
Mulți părinți au tendința de a nega orice defect al copilului lor și de a respinge orice critică legată de comportamentul acestuia. Totuși, acest tip de protecție excesivă poate face mai mult rău decât bine.
Ascultând criticile și având o abordare deschisă față de eventualele dificultăți ale copilului, putem preveni problemele emoționale și sociale.
În plus, copiii au nevoie să învețe că nu sunt perfecți și că este în regulă să greșească, pentru a învăța din experiențele lor.
Părinții sunt adesea mândri de succesul copiilor lor, iar acest lucru este absolut normal. Însă, când copiii devin o extensie a dorințelor și visurilor părinților, acest lucru poate duce la o confuzie între fericirea lor și fericirea părinților.
Dacă suntem prea implicați în succesul lor, riscăm să le impunem așteptări nerealiste și să le pierdem autenticitatea.
Este important să le permitem copiilor să își urmeze propriul drum, fără a le proiecta asupra lor propriile aspirații.
Mulți părinți își doresc să fie prietenii cei mai buni ai copiilor lor, însă acest lucru poate submina autoritatea necesară pentru a-i ghida corect.
Dacă încercăm prea mult să câștigăm aprobarea lor și să fim întotdeauna „cool” în fața lor, putem ajunge să fim prea permisivi și să nu stabilim limite clare.
Părinții trebuie să înțeleagă că rolul lor nu este de a fi prieteni, ci de a ghida și de a proteja, chiar dacă acest lucru înseamnă uneori să nu fie pe placul copiilor.
Fără stabilirea unui echilibru între iubire și autoritate, copiii riscă să dezvolte dificultăți în a înțelege relațiile de autoritate și limitele sănătoase.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
În societatea de azi, părinții simt presiunea de a-și „împinge” copiii înainte, fie că vorbim de activități extracurriculare sau de realizări academice.
Acest comportament poate fi stârnit ușor atunci când observăm un alt părinte care pune presiune pe copilul său pentru a obține succesul. De multe ori, acest tip de competiție între părinți duce la tensiuni, rupturi de prietenii și conflicte, și, din păcate, la stres inutil pentru copii.
Rădăcina acestui comportament este frica – frica că dacă nu intervenim și nu ne impunem copiii în fața celorlalți, aceștia vor ajunge să rămână în urmă.
Este important să înțelegem că educația nu trebuie să fie despre câștigarea oricărei bătălii, ci despre dezvoltarea unui caracter puternic.
Copiii trebuie să învețe că succesul vine prin muncă și perseverență, nu prin compararea constantă cu ceilalți. Educația bazată pe valori și caracter este mai importantă decât orice trofeu sau distincție pe care le pot obține.
Creșterea copiilor mici poate părea adesea o perioadă extenuantă, cu rutina zilnică, dar și cu momente pline de magie și descoperire.
Însă, în ciuda provocărilor, este important să nu pierdem din vedere frumusețea acestor momente. Uneori, părinții se grăbesc să-și crească copiii, dorindu-și ca aceștia să ajungă cât mai repede la „vârsta maturității”. Dar această grabă le poate fura copilăria.
Este ușor să ne lăsăm prinși în visuri despre cine vor deveni copiii noștri sau ce talente vor avea, dar ceea ce contează cu adevărat este să le permitem să se bucure de copilărie, fără presiuni inutile.
Copilăria este o perioadă pentru joacă liberă, pentru explorare și învățare prin încercare și eroare. Protejarea copiilor de presiuni exagerate și oferirea unui timp echilibrat pentru joacă, învățare și odihnă este esențială pentru dezvoltarea lor sănătoasă.
În plus, este important să le oferim și un cadru în care să învețe despre realitățile vieții, să-și construiască abilități de reziliență și să facă față provocărilor, fără a-i supraîncărca cu așteptări nerealiste.
Ca părinți, mulți dintre noi visăm cu ochii deschiși la viitorul copiilor noștri. Ne imaginăm cum vor deveni și ce realizări vor avea. De multe ori, acele visuri sunt modelate după propriile noastre experiențe și dorințe, iar așteptările noastre se pot transforma într-o presiune pe care o punem pe umerii copiilor.
Însă, fiecare copil este unic, cu propriile sale talente și înclinații. Adesea, părinții își doresc ca copiii lor să fie mai buni decât au fost ei, mai talentați sau să urmeze o carieră similară cu cea pe care și-au dorit-o.
Dar, în realitate, copiii nu sunt extensii ale noastre și nu trebuie să trăiască visurile noastre. Rolul părinților este să descopere cine sunt copiii lor, să îi sprijine în dezvoltarea propriei identități și să îi încurajeze să urmeze drumul care le se potrivește cel mai bine.
A accepta și a sprijini unicitatea fiecărui copil este cheia pentru o educație sănătoasă și o relație părinte-copil echilibrată.
Numai atunci când înțelegem cine sunt cu adevărat copiii noștri, putem avea un impact pozitiv asupra vieții lor și putem contribui la dezvoltarea lor în cea mai autentică formă.
Adesea, copiii noștri pun întrebări, iar noi, părinții, încercăm să le oferim lecții de viață complexe, adesea mai lungi decât trebuie. Însă, ceea ce nu realizăm este că exemplul nostru personal are un impact mult mai mare decât orice le spunem.
Modul în care gestionăm respingerea, cum ne comportăm cu ceilalți, cum reacționăm în fața dificultăților, toate acestea sunt observate de copii și influențează modul în care ei învață să se comporte.
Dacă vrem ca aceștia să fie buni și corecți, trebuie să fim și noi exemple de comportament dezirabil.
Copiii sunt mult mai influențați de acțiunile noastre decât de cuvintele pe care le spunem. Când părinții uită acest lucru și acționează într-un mod care contrazice valorile pe care încearcă să le insufle copiilor lor, aceștia pot dezvolta o busolă morală mai slabă, ceea ce poate duce la dificultăți în dezvoltarea unei autoreglări eficiente și a unei imagini de sine pozitive.
Studiile sugerează că, deși cuvintele sunt importante pentru dezvoltarea stimei de sine a copilului, acțiunile noastre sunt mult mai puternice în formarea comportamentului și valorilor acestora.
SURSA FOTO: freepik.com @ekoneva695
Este ușor să cădem în capcana de a judeca alți părinți și stilurile lor de educație, mai ales când nu suntem de acord cu alegerile lor. Totuși, este bine să ne amintim că fiecare familie este unică și fiecare părinte se confruntă cu propriile sale provocări. Nimeni nu este perfect și, de multe ori, ceea ce vedem din afacerea altora este doar vârful icebergului.
Când ne aflăm în fața unui părinte care pare să greșească sau să aplice o abordare diferită, ar trebui să încercăm să înțelegem mai degrabă decât să judecăm.
De multe ori, problemele sau greșelile nu sunt semne ale răutății, ci ale unei lupte interne sau ale unei circumstanțe mai dificile de care nu suntem conștienți.
Este important să abordăm fiecare situație cu empatie și înțelegere, știind că și noi am putea fi într-o situație similară la un moment dat.
Judecându-i pe alții, ne împiedicăm să creștem ca părinți și, mai important, le putem da un exemplu negativ copiilor noștri. În loc să tragem concluzii pripite, ar trebui să ne străduim să fim susținători și înțelegători.
Atunci când ne gândim la viitorul copiilor noștri, este ușor să punem accent pe realizările lor externe, precum performanțele academice sau activitățile extracurriculare.
Totuși, ceea ce contează cu adevărat pe termen lung este caracterul lor.
Cum se comportă cu ceilalți?
Cum își gestionează emoțiile și relațiile?
Caracterul este fundamentul pe care se construiește o viață fericită și împlinită.
Deși, la vârste fragede, poate părea că copilul este mai interesat de recompense imediate decât de valori sau integritate, părinții au un rol important în dezvoltarea unui caracter puternic.
Învățându-i să facă față eșecurilor, să fie responsabili și să trateze pe ceilalți cu respect, ajutăm copiii să dezvolte trăsături esențiale pentru succesul pe termen lung.
Nu putem forța dezvoltarea caracterului, dar putem crea un mediu în care acesta să se poată forma natural.
Atunci când le permitem copiilor să înfrunte provocări și să depășească obstacole, le oferim oportunități de a construi reziliență și încredere în sine.
Studiile recente sugerează că discuțiile active despre valori fundamentale, precum onestitatea, empatia și respectul, sunt importante pentru formarea unui caracter solid.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil