De multe ori, atunci când discutăm despre persoane narcisiste, ne gândim la adulți. Narcisiștii se caracterizează printr-un sentiment exagerat al propriei importanțe și o nevoie constantă de admirație din partea celorlalți. Cu toate acestea, pentru a înțelege cu adevărat originea tulburării de personalitate narcisistă, trebuie să analizăm perioada copilăriei.
Copiii sunt extrem de susceptibili la influențele care le modelează personalitatea, deoarece se află în procesul de dezvoltare a propriei identități. Și cine îi înconjoară cel mai mult pe copii în această etapă? Părinții lor! Indiferent dacă este vorba despre o influență pozitivă sau negativă, modul în care părinții își tratează copiii va avea un impact semnificativ asupra personalității acestora în viața adultă.
SURSA FOTO: freepik.com
Elinor Greenberg, psiholog, autoare, lector și consultant în tulburările narcisiste, aduce în atenție faptul că anumite relații părinte-copil în perioada copilăriei timpurii pot contribui la apariția tulburărilor de personalitate narcisistă la vârsta adultă. Ea prezintă trei scenarii care dezvăluie motivele pentru care o persoană ar putea dezvolta această tulburare și explică modul în care acestea se manifestă în viața adultă.
Într-unul dintre scenariile frecvent întâlnite, copilul crește într-o familie extrem de competitivă, unde se pune accentul doar pe recompensarea realizărilor înalte. Motto-ul familiei este: „dacă nu poți fi cel mai bun, de ce să îți bați capul?”
Dragostea și afecțiunea sunt condiționate de succes: atunci când copilul obține rezultate remarcabile, cum ar fi câștigarea unei competiții sau performanțe remarcabile într-un domeniu, este foarte lăudat. Însă atunci când nu reușește, este privit ca o dezamăgire.
Copiii din aceste familii nu simt o iubire constantă și stabilă. Le este greu să se bucure de lucruri pentru simplul fapt că le aduc plăcere, dacă nu sunt asociate cu succesul. Ei se simt în siguranță și valoroși doar atunci când au succes și sunt recunoscuți ca fiind „cei mai buni”. Această experiență influențează modul în care își trăiesc întreaga viață, căutând mereu succesul și confundându-l cu fericirea.
Într-un alt scenariu, unul dintre părinți este dominator și devalorizează constant copilul. Părintele este irascibil, se enervează ușor și are așteptări nerealiste și mari.
În cazul în care există mai mulți copii, părintele va lăuda unul dintre ei și îi va devaloriza pe ceilalți. Copilul considerat „cel bun” poate deveni rapid „cel rău”, iar un alt frate sau soră este promovat în ochii părintelui. Nimeni în familia respectivă nu se simte în siguranță, iar toată lumea petrece timpul încercând să calmeze părintele narcisist exploziv.
Celălalt părinte este adesea tratat în același mod ca și copiii și este și el disprețuit. Atunci când nu sunt de acord cu părintele narcisist, sunt devalorizați.
Copiii care cresc în aceste medii familiare se simt umiliți. În viața lor ulterioară, ei încearcă adesea să-și dovedească lor înșiși, lumii și părintelui care i-a devalorizat că sunt speciali și că părintele lor a greșit. Demonstrația propriei lor valori devine o misiune pe toată durata vieții, dar în adâncul lor există întotdeauna o voce interioară critică care îi blamează pentru fiecare greșeală, oricât de minoră ar fi ea.
Un alt scenariu întâlnit în copilărie, care poate contribui la dezvoltarea trăsăturilor narcisiste de personalitate, implică părinți care se consideră pe ei înșiși narcisiști și care se simt inconfortabil în centrul atenției. În schimb, acești părinți se mândresc cu copilul lor extrem de talentat. De multe ori, copilul chiar este talentat și merită laude, dar acești părinți duc adesea acest comportament la extreme.
Uneori, copilul se simte jenat de laudele excesive și se simte copleșit de acest rol.
În cele mai multe cazuri, părinții pun accentul pe „câștig cu orice preț” sau pun copilul pe un piedestal și insistă să rămână acolo.
Este important să înțelegem că aceste modele de comportament ale părinților pot avea un impact semnificativ asupra copilului pe măsură ce acesta crește și se dezvoltă. Este necesar să se promoveze o abordare echilibrată și sănătoasă a educației, în care copiii să fie încurajați să-și descopere și să-și valorifice propriile talente și să se simtă iubiți și apreciați pentru ceea ce sunt, nu doar pentru performanțele lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil