6 reguli pentru a crește copii încrezători, fericiți și de succes: Așa sunt crecuți copiii din Danemarca

Data actualizării: | Data publicării:
Fotografie de la Anastasia Shuraeva/ Pexels
Fotografie de la Anastasia Shuraeva/ Pexels

Cu toții cred că am auzit sau am citit știri despre Danemarca, cea mai fericită țară din lume. Ce provoacă această  ”fericire” în Danemarca? Răspunsul e simplu.



Bunăstarea, fie ea financiară sau de altă natură, este doar o consecință a unei educații sănătoase și bazate pe principii de calitate. Poate dacă și noi, părinții români, am avea pretenția la niște standarde mai înalte pentru copiii noștri și la un set de valori sănătoase, poate dacă nu am închide ochii la un sistem educațional haotic, poate că și România ar avea un viitor ”fericit”. Dar haideți să descoperim ce au Danezii și noi nu avem..

Răspunsul îl vom găsi în cartea The Danish Way of Parenting de Jessica Joelle Alexander și Iben Dissing Sandahl: Ce face Danemarca cea mai fericită țară din lume și cum părinții danezi cresc copii fericiți, încrezători și de succes.

„Pentru danezi, autenticitatea începe cu înțelegerea emoțiilor cuiva. Dacă îi învățăm pe copiii noștri să recunoască și să accepte emoțiile lor autentice, bune sau rele, și să acționeze conform valorilor lor, nu vor fi abătuți de provocări și obstacole din viață. Vor să știe că au făcut ceea ce au crezut că este corect Ei vor putea să-și recunoască limitele și să le respecte această busolă internă, o adevărată stimă de sine bazată pe valori, devine cel mai puternic ghid din viață și nu se îndoiesc de ei”,  spun ei.

1. Revizuiți regulile și activitățile stabilite

Activitățile tale în desfășurare sunt acele acțiuni și reacții pe care le ai atunci când ești prea obosit să te gândești și să cauți o cale sau o opțiune mai bună. Pur și simplu reacționezi instinctiv, puțin leneș, pentru a ajunge rapid la o soluție. Activitățile și regulile pot fi, de asemenea, un rezultat al creșterii tale.

Fă o listă cu comportamentul și reacțiile tale față de copii atunci când ești într-o dispoziție proastă și încearcă să afli care dintre ele îți plac cel mai puțin pentru a le putea controla data viitoare. Este mult mai ușor când ești conștient de asta.

2. Jocul spontan, independent, poate face copilul să fie mai puțin anxios

Mamele se simt adesea vinovate pentru că nu se joacă suficient cu copiii lor. Ele încearcă din răsputeri să fie și soții și colege de muncă și mame perfecte.

Danezii se pare că apreciază mult mai mult jocul spontan și independent al copiilor. Ei îl văd ca pe o modalitate de a construi stima de sine a copilului. Permiterea copiilor să se joace liber singuri sau cu alții îi învață ingeniozitate: cum să gestioneze o situație fără ca mama să intervină să ajute.

Sentimentul de a putea face față situațiilor în mod independent îmbunătățește sentimentul de control al copilului. Atunci își dau seama că chiar pot face multe singuri, că nu au nevoie de ajutorul părinților. În acest fel devin mai curajoși, muncesc mai mult și le crește stima de sine.

Un copil care crede că deține controlul asupra vieții este mai puțin probabil să fie deprimat, deoarece știe că deține controlul asupra unor lucruri.

Deci, nu vă simțiți vinovați că îi lăsați pe copii să se joace singuri!

3. Lăudați efortul, nu rezultatul

Părinții din Danemarca se concentrează pe munca și efortul necesar pentru a îndeplini o sarcină, mai degrabă decât pe rezultatul final real. În loc să discute cât de inteligent este copilul lor atunci când trece un test cu un scor perfect, ei vor sublinia atenția pe care copilul a dat-o pentru a obține un punctaj bun.

Încurajarea îl îndreaptă pe copil către o gândire corectă în creștere și dezvoltare: „Nu sunt valoros pentru că am primit ceva, ci sunt valoros pentru că îmi dezvolt abilități și muncesc din greu”.

Pe de altă parte, copiii care cred că singura dovadă a succesului este performanța, vor crede că inteligența este ceva ce fie au sau nu au.

Așa că acceptă că copilul tău se poate simți uneori frustrat de sarcini dificile care necesită mult efort. Nu uita niciodată să-l lăudați atunci când își încheie sarcina pentru perseverența lui.

4. Separați comportamentul de persoană

Jessica Joelle Alexander spune că fiul ei avea obiceiul de a se ascunde de oameni, iar ea se scuza pentru el spunând tuturor cât de timid este. Din nou și din nou. Copilul devenea din ce în ce mai timid pe măsură ce se identifica cu ceea ce făcea. Dar trecea doar printr-o anumită etapă a dezvoltării sale.

Dacă ar ști atunci ce știe acum, ar putea încadra problema într-un context pozitiv și ușr ironic cu expresia „Emoții... În prezent se bucură de compania unor oameni celebri”.

Părinții din Danemarca se concentrează rar pe situații negative, ci mai degrabă pe a ajuta copilul să găsească o soluție pozitivă. Nu eticheta copilul cu cuvintele că este timid, stângaci, fără talent. Nici nu le spuneți că sunt răi atunci când se poartă prost, ci spuneți-le că sunt buni și că comportamentul lor nu este.

5. Învață-i cum să se comporte și să arate emoții pentru a evita presiunea colegilor

Empatia este greu de învățat într-o societate bazată pe egoism. Vorbește cu copilul tău despre cum se simte personajul din desene animate când se întâmplă ceva rău sau bun. Întrebați dacă s-au simțit vreodată așa.

Odată ce înțeleg diferite emoții, încurajați-i să folosească des aceste cunoștințe.

Sfat: Când ești fericit sau trist, lasă-ți copiii să-ți vadă latura umană. Dacă le poți explica în cuvinte cum te simți, ei vor înțelege. Și apoi arată-i cum depășești emoțiile negative.

6. Abate-te de la probleme în loc să apelezi la șantaj

Este extrem de dificil să rămâi calm atunci când copilul tău continuă să facă ceva despre care i-ai spus deja că este greșit. Totuși, această carte oferă o soluție: evitarea problemelor în loc să le pedepsești.

Jessica Joelle Alexander citează cazul ei în care copilul ei de patru ani se ceartă constant cu tatăl său despre unde s-ar putea juca cu o anumită jucărie. Tatăl i-a spus că ar trebui să fie în camera lui, dar fiul a vrut să se plimbe prin casă. Ea l-a auzit pe soțul ei explicându-i din nou condițiile pe care le pusese, iar fiul ei a spus doar „NU”. În acel moment, soțul ei a apucat jucăria și a început să-și gâdile fiul, spunând că este mai bine pentru el să se joace cu ea în camera lui. Și conflictul este rezolvat.

Astfel de situații se pot transforma cu ușurință într-un ultimatum. „Joacă-te cu această jucărie în camera ta sau nu te vei juca deloc cu ea.” În schimb, redirecționează problema către umor. Mesajul este întotdeauna același, dar fără lacrimi și resentimente.

Sfat: în loc de un ultimatum, sugerează o cale de ieșire dintr-o situație aprinsă. Încearcă să fii un profesor calm și să menții seriozitatea și rigoarea pentru situațiile care chiar au nevoie.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





pixel