Atunci când vine vorba de abordarea comportamentului dificil al copiilor, chiar și cei mai buni părinți pot face greșeli. Vezi care sunt cele șapte greșeli comune de disciplină și cum le poți corecta pentru a îmbunătăți experiența ta ca părinte.
Potrivit consilierului pentru părinți Michele Borba, autorul cărții „The Big Book of Parenting Solutions”, copiii adesea manifestă modele de comportament previzibile atunci când sunt obosiți, înfometați sau suprasolicitați. Este responsabilitatea adultului să observe aceste semne și să se adapteze în consecință. Una dintre greșelile comune de disciplină pe care părinții le fac adesea este ignorarea acestor semnale, însă corectarea lor poate face o diferență semnificativă în experiența parentală.
Experții dezvăluie cele mai frecvente greșeli ale părinților în disciplină, oferind în același timp soluții ușor de implementat chiar și în ziua de astăzi.
SURSA FOTO: freepik.com
În calitate de părinte, poți cădea în capcana negativității excesive atunci când îi atragi mereu atenția copilului tău asupra lucrurilor pe care nu ar trebui să le facă. Este important să găsești un echilibru și să acorzi la fel de multă atenție comportamentului pozitiv al copilului.
Iată o soluție pentru a remedia această problemă! În loc să te concentrezi doar pe a interzice sau pe ceea ce copilul tău nu trebuie să facă, încearcă să-i ceri comportamentul pe care dorești să-l vezi. Este important ca mesajul tău să fie clar și să îi oferi copilului alternative constructive în locul comportamentului negativ. De exemplu, în loc să spui „Nu o lovi pe sora ta!” sau „Nu mai trage de coada câinelui!”, poți încerca să explici ce ar trebui să facă în loc. De exemplu, poți spune „Arată-i surorii tale cum să fii blândă” sau „În loc să tragi de coada câinelui, poți să-l mângâi cu grijă”.
Este important să fii prudent cu interzisul pentru situațiile cu adevărat periculoase, în care sănătatea și siguranța copilului sunt implicate. Astfel, copilul va înțelege că atunci când i se spune „nu” în mod serios, trebuie să acționeze în consecință. Concentrează-te pe a le comunica copiilor cum ar trebui să se comporte într-un mod potrivit și înțelegător. De exemplu, în loc să spui „nu sta în picioare în cadă!”, poți spune „ne așezăm în cadă pentru că este alunecos și astfel ne asigurăm că nu ne rănim”.
În plus, este important să lauzi comportamentul bun al copilului pentru a-i consolida acțiunile pozitive. Atunci când observi că copilul tău se comportă într-un mod dorit, îl poți lăuda, spunându-i cât de mult apreciezi acest lucru. De exemplu, poți spune „îmi place cum stai în cadă! Ești atent și îți pui siguranța pe primul loc”.
Prin aplicarea acestor sfaturi, vei reuși să reduci negativitatea și să încurajezi comportamentul pozitiv al copilului tău, creând un mediu mai constructiv și încurajator pentru dezvoltarea sa.
Adesea, părinții au așteptări nerealiste de la copii și se simt frustrați atunci când aceștia nu se comportă așa cum și-ar dori ei. Situații precum țipatul în biserică sau nerespectarea normelor sociale pot fi dificile de gestionat, dar există soluții pentru a îmbunătăți situația.
Potrivit dr. Linda Sonna, o abordare eficientă este să te pui în locul unui profesor. Copiii mici nu au încă controlul impulsurilor sau cunoștințele sociale necesare în anumite locuri publice, cum ar fi magazinele sau restaurantele. Este important să nu presupui că micuții știu prea multe și să nu-i judeci pentru că nu se comportă conform așteptărilor tale.
Atunci când copilul tău încalcă o normă, amintește-ți că nu încearcă să fie enervant, ci pur și simplu nu știe cum să se comporte în acea situație. Pedepsirea nu este eficientă sau corectă! Concentrează-te mai degrabă pe a-i arăta copilului tău cum să se comporte, folosind expresii calme, precum: „păstrăm liniștea în biserică, dar dacă am nevoie de ceva, mă apropii de tine și șoptesc”.
Copiii sunt înzestrați cu capacitatea de a imita, așa că modelarea comportamentului dorit sau atragerea atenției asupra comportamentului pe care vrem să-l adopte este foarte eficientă. „Copiii au nevoie de timp și de repetiții pentru a învăța să se descurce singuri”, explică dr. Sonna, ceea ce înseamnă că trebuie să fii pregătit să le reamintești regulile în mod constant și să continui să le oferi suportul necesar până când vor învăța cum să se comporte în mod adecvat. Cu timpul, vor dezvolta abilități și vor învăța cum să se comporte în diferite situații.
Uneori, suntem tentați să reacționăm impulsiv și să manifestăm un comportament negativ atunci când suntem frustrați sau supărați. Dar, pe de altă parte, ne enervăm atunci când copiii noștri imită acest comportament și îl reproduc în propriile lor acțiuni.
Pentru a rezolva această situație, soluția constă în a ne cere scuze și a face o schimbare în propriul comportament. Comportamentul pe care îl afișăm este un fel de bumerang: dacă reacționăm prin țipete sau exprimăm cuvinte nepoliticoase, este probabil ca și copiii noștri să facă același lucru, explică Devra Renner, coautoarea cărții „Mommy Guilt”. Desigur, este dificil să avem un comportament perfect tot timpul, dar atunci când facem greșeli, este important să ne cerem scuze. „Emoțiile sunt puternice și greu de controlat, chiar și pentru adulți”, remarcă Renner, dar exprimarea unui „îmi pare rău” demonstrează că suntem responsabili pentru acțiunile noastre. De asemenea, acest moment oferă o ocazie pentru a discuta despre motivul pentru care am reacționat într-un anumit fel și pentru a oferi modalități adecvate de a răspunde în situații de frustrare.
În concluzie, recunoașterea greșelilor noastre și angajamentul de a ne schimba comportamentul pot avea un impact pozitiv asupra copiilor noștri. Prin exemplul nostru, îi învățăm cum să-și gestioneze emoțiile și cum să reacționeze în mod adecvat în situații dificile.
Uneori, copiii pot avea comportamente care ne enervează și simțim nevoia să intervenim imediat.
Soluția: ignorați selectiv! Adesea, părinții simt presiunea de a interveni în fiecare situație în care copiii lor se comportă în mod deranjant sau iritant. Dar a fi mereu cel care intervine și corectează poate fi obositor, subliniază dr. Michele Borba. Este important să ne amintim că uneori copiii fac lucruri enervante pentru că explorează și învață noi abilități. (De exemplu, copilul tău poate pune suc în cereale pentru a înțelege mai bine despre lichide.) Alteori, copiii pot căuta atenție.
Atunci când vine vorba de reacționare, regula de bază propusă de dr. Borba este să așteptăm, dacă siguranța nu este în pericol. Dacă copilul tău de 6 ani cântă la flaut cu nasul, încercă să nu strigi sau să intervii imediat. Observă ce se întâmplă. Cel mai probabil, dacă nu răspunzi și nu oferi atenție negativă, în cele din urmă copilul se va opri de la comportamentul deranjant.
În final, alegerea de a ignora selectiv anumite comportamente neplăcute ale copiilor poate avea un efect benefic, deoarece le oferim ocazia de a învăța consecințele și de a-și regla propriul comportament. Totodată, ne oferă și nouă, părinților, o modalitate de a rămâne calmi și de a reduce nivelul de stres în situații cotidiene.
SURSA FOTO: freepik.com
Uneori, ne găsim în situația în care vorbim mult despre anumite reguli sau așteptări, dar nu luăm măsuri concrete atunci când acestea sunt încălcate.
Soluția: stabiliți limite și respectați-le! „Avertizările repetate, a doua șansă sau negocierile arată că cooperarea este opțională”, afirmă Robert MacKenzie, Ph.D., autorul cărții „Setting Limits With Your Strong-Willed Child”. Pentru a învăța copiii să respecte regulile, este important să clarificăm așteptările și să acționăm atunci când acestea sunt încălcate. Dacă dorești ca micuțul tău, de exemplu, să coboare de pe canapea și să-și facă temele, începe cu o direcție respectuoasă („Te rog, închide televizorul acum și fă-ți temele”). Dacă răspund în mod cooperant, mulțumește-le pentru asta.
Uneori, folosirea ineficientă a timpului de reflecție poate duce la situații neplăcute și neconcludente. De exemplu, când trimiteți copilul de 3 ani în camera lor ca o formă de pedeapsă pentru că și-a lovit fratele, ei pot deveni furioși și încep să-și lovească capul de podea în semn de frustrare.
Soluția: Luați în considerare alternativa unui moment de reflecție împreună cu copilul. Un moment de pauză ar trebui să ofere copilului o oportunitate de a se calma, nu o pedeapsă. În timp ce unii copii pot răspunde bine atunci când li se sugerează să meargă într-o cameră liniștită până când se calmează, alții pot interpreta acest lucru ca pe o respingere și se pot enerva și mai mult. În plus, timpul petrecut separat de copil nu îi învață cum să se comporte corect în situații similare în viitor.
Ca alternativă, dr. Sonna sugerează utilizarea unui „time-in”, în care să stați în liniște alături de copilul dumneavoastră. Dacă este extrem de supărat, puteți să-l țineți în brațe până când se calmează, adaugă dr. Sonna. Odată ce atmosfera este relaxată, puteți explica calm de ce comportamentul lor anterior nu a fost potrivit. Dacă vă simțiți prea supărat pentru a fi liniștitor, puteți lua și voi un moment de reflecție; după ce v-ați relaxat, puteți discuta cu copilul despre comportamentul pe care ați dori să-l vedeți în viitor. Puteți începe prin a spune: „Ce alte lucruri poți face atunci când Teo îți ia trenul, în loc să-l lovești?”.
Este important să abordăm astfel de situații cu răbdare și să învățăm copiii cum să gestioneze emoțiile negative și să-și exprime frustrările în moduri mai sănătoase și mai constructive. Prin modelarea comportamentului adecvat și prin comunicare deschisă și empatică, putem ajuta copiii să dezvolte abilități esențiale de gestionare a emoțiilor și a conflictelor.
Presupunerea că ceea ce funcționează pentru un copil va funcționa automat și pentru celălalt poate duce la frustrare și eșec în gestionarea comportamentului. De exemplu, atunci când încercați să faceți față crizelor copilului, poate fi eficient să vă aplecați la nivelul ochilor lui și să-i explicați cum trebuie să-și schimbe comportamentul. Cu toate acestea, celălalt copil poate fi mai agresiv și să refuze să asculte aceeași abordare.
Soluția: Dezvoltați un set divers de instrumente. Este important să nu dați întotdeauna vina pe copil când o tehnică de disciplină nu funcționează. Fiecare copil are nevoi și stiluri de învățare diferite, așa că s-ar putea să fie necesar să abordați comportamentul dorit în moduri diferite pentru fiecare copil, subliniază Avivia Pflock, coautoare a cărții „Mommy Guilt”. În timp ce un copil ar putea răspunde bine la un avertisment verbal despre ceea ce este acceptabil, celălalt ar putea avea nevoie de o consecință clară atunci când acționează în mod inadecvat, cum ar fi suspendarea accesului la jocurile video. A fi ferm cu un copil și a fi sensibil cu celălalt nu înseamnă că sunteți inconsecvent în abordarea voastră; dimpotrivă, vă adaptați la nevoile și stilurile de învățare diferite ale fiecărui copil.
Înțelegerea individualității fiecărui copil și adaptarea strategiilor de disciplină în funcție de nevoile lor unice este cheia pentru a promova un comportament adecvat și a construi o relație sănătoasă cu copiii. Fiți deschiși și flexibili în abordarea disciplinară, învățând continuu despre copiii dumneavoastră și adaptându-vă metodele în funcție de ceea ce funcționează cel mai bine pentru fiecare dintre ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil