Reziliența nu înseamnă doar capacitatea de a depăși dezamăgirile sau pierderile ori de a se adapta la schimbările mari și mici.
„În peste 30 de ani de lucru cu copiii și părinții lor, dar și prin cercetările și studiile desfășurate la nivelul populației, am ajuns să înțeleg reziliența într-un mod mai nuanțat. O văd ca pe un ansamblu de trăsături pe care părinții le pot cultiva la copii prin interacțiunile de zi cu zi”, spune doctorul în psihologie și experta în dezvoltarea copilului Tovah P. Klein în rubricile cnbc.com.
Adesea, se presupune că devenim rezilienți doar prin confruntarea cu adversitățile. Deși depășirea dificultăților poate întări o persoană și îi poate demonstra forța interioară, nu este necesar să treacă prin greutăți sau tragedii pentru a-și dezvolta reziliența.
Există și alte modalități prin care copiii pot deveni independenți, plini de resurse, empatici și capabili să facă față provocărilor vieții, reușind totodată să se dezvolte armonios.
Iată șapte lucruri pe care părinții copiilor rezilienți le fac întotdeauna, conform expertei!
SURSA FOTO: freepik.com @master1305plus
Vor fi momente în care te vei lăsa prins în vârtejul emoțional al copilului sau adolescentului tău. Acesta nu este un loc în care vrei să rămâi.
În schimb, dacă îți faci un efort conștient pentru a-ți recăpăta echilibrul, îl vei putea ajuta și pe el să-și regăsească calmul.
Observă ce se întâmplă. Respiră adânc și recâștigă-ți claritatea. Poți folosi o mantră care să te ajute să rămâi centrat:
„Eu sunt adultul aici.”
„Nu este o provocare personală, ci doar un moment trecător.”
„Acest lucru nu va dura pentru totdeauna; copilul meu este încă mic.”
„Trebuie să rămân calm; copilul meu are nevoie de stabilitatea mea.”
Reamintindu-ți că ești bine și că poți gestiona situația, vei reuși să te adresezi copilului într-un mod clar și liniștitor.
Echilibrul tău îi va oferi și lui stabilitatea de care are nevoie.
Fiecare zi este plină de tranziții, care aduc cu ele un anumit grad de incertitudine. Aceste schimbări ne pot destabiliza și provoca stres.
O rutină bine definită face tranzițiile mai previzibile, oferă un sentiment de control și îl ajută pe copil să devină mai independent.
Astfel, el începe să gândească: „Știu ce urmează. Știu ce se așteaptă de la mine. Pot face asta.”
Cu cât există mai multe rutine, cu atât oamenii se simt mai stabili.
De exemplu, dacă un copil își pune zilnic haina pe același cuier, în timp va învăța să o facă fără ajutor. La fel se întâmplă dacă își face temele în același loc după gustarea de după-amiază sau dacă are hainele pregătite pentru a se îmbrăca mai ușor dimineața.
Aceste obiceiuri zilnice creează stabilitate și îi ajută pe copii să gestioneze mai bine schimbările.
În plus, ele pregătesc terenul pentru a face față tranzițiilor mai mari - fie ele planificate (mutarea într-o casă nouă, schimbarea școlii, primul loc de muncă), fie neașteptate, cum ar fi relocarea din cauza unor dezastre naturale sau pierderea unei persoane dragi.
SURSA FOTO: freepik.com @glaushkina1
Atunci când îi arăți copilului că ai încredere în capacitatea lui de a face un lucru, îl ajuți să capete încredere în sine, chiar și în fața provocărilor.
Întreabă-te:
Poate copilul meu să facă față acestei provocări?
Este normal să simtă frustrare?
Am încredere că va găsi singur o soluție?
Oferindu-i spațiu să rezolve probleme folosindu-și propriile idei și resurse, îi permiți să se testeze și să câștige încredere pentru a încerca din nou.
Acest lucru este valabil indiferent dacă încearcă să se cațere în locul de joacă, să-și încheie singur cămașa sau să rezolve un exercițiu de chimie.
Faptul că știe că ești acolo, pe margine, gata să-l sprijini dacă îți cere ajutorul, îi oferă siguranța necesară pentru a încerca și a persevera.
Capacitatea de a-și regla emoțiile este esențială pentru dezvoltarea rezilienței. Pentru a-i ajuta pe copii să dobândească acest instrument valoros, învață-i să rămână prezenți și să facă față emoțiilor dificile.
Atunci când un copil trăiește emoții negative și nu este ridiculizat sau pedepsit pentru ele, învață să le recunoască, să le accepte și să le depășească.
Ca părinte, poate fi greu să-ți vezi copilul supărat.
Dacă ai convingerea că misiunea ta este să-l faci fericit în permanență, emoțiile lui negative vor deveni greu de gestionat și ai putea ajunge să te simți ca un eșec.
În loc să încerci să-i alungi suferința, ajută-l să accepte momentele dificile, reamintindu-i că toate emoțiile sunt normale și că este iubit indiferent de ceea ce simte.
Astfel, va învăța să-și trăiască emoțiile, să le proceseze și, în cele din urmă, să meargă mai departe.
SURSA FOTO: freepik.com @dmytro_sidelnikov
Copiii observă, simt și absorb comportamentul tău. Dacă le oferi un exemplu de raționalitate, bunătate și compasiune, ei vor învăța să-i trateze pe ceilalți la fel.
Vorbește cu ei calm, stabilește limite clare și lasă-le spațiu să își exprime nevoile sau să refuze în mod rezonabil. Astfel, vor învăța să interacționeze cu respect.
Pe de altă parte, dacă ești aspru cu copilul tău, el va adopta aceleași tactici pentru a obține ceea ce își dorește sau are nevoie.
Când copilul trece printr-un moment dificil – țipă, bate din picior sau se poartă nepoliticos – primul tău impuls poate fi să ridici vocea, să-l cerți, să încerci să-l controlezi sau să-l faci de rușine.
Totuși, dacă reușești să rămâi ferm, dar blând, vei transmite un mesaj mult mai puternic.
Când îi spui: „Sunt aici pentru tine, chiar și atunci când îți este greu”, copilul simte că este acceptat și susținut, indiferent de emoțiile pe care le trăiește.
Această siguranță emoțională îl ajută să învețe să-și gestioneze mai bine reacțiile.
Nimeni nu este perfect și nici nu ar trebui să te aștepți să fii.
Relațiile se bazează pe conexiune, încredere și, uneori, pe momente dificile de deconectare.
Este firesc ca, uneori, să-ți pierzi calmul. Însă, pentru un copil – chiar și pentru un adolescent – acest lucru poate fi înfricoșător.
Cheia este să repari situația prin scuze sincere și prin asumarea responsabilității. Fii deschis și direct:
„Îmi pare rău că am țipat la tine.”
„Îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să reacționez așa.”
„Îmi pare rău că nu te-am ascultat mai devreme.”
Atunci când îți asumi greșelile, copilul se simte ușurat și învață cum să gestioneze conflictele și emoțiile în relațiile sale, fie cu prietenii, fie mai târziu, în viața de adult.
Copiii au nevoie de reparație și reconectare. Acest proces îi ajută să înțeleagă că o ceartă sau o greșeală nu le definește relația cu tine și că nu sunt vinovați pentru momentele tensionate.
În caz contrar, pot ajunge să interiorizeze vina și să dezvolte sentimente de rușine.
Totodată, e important să știi că un copil s-ar putea să nu fie pregătit să accepte imediat scuzele.
Lasă-i timp și fii deschis să reconectați mai târziu, când va fi gata.
Relația pe care o construiești zilnic cu copilul sau adolescentul tău devine un scut de protecție în fața dificultăților inevitabile.
Atunci când știe că ești alături de el – calm, atent și prezent –, copilul nu va fi nevoit să suporte singur povara unei situații stresante sau înspăimântătoare.
În momente de criză, capacitatea ta de a-ți gestiona propria anxietate și teamă îi va oferi copilului stabilitatea emoțională de care are nevoie.
Sprijinul tău consecvent îl va ajuta să învețe treptat cum să își regleze singur emoțiile pe măsură ce crește.
Aceasta este una dintre cele mai eficiente modalități de a-l proteja de efectele negative ale stresului, traumelor sau provocărilor vieții.
Cu alte cuvinte, îi vei oferi un fundament solid pentru a deveni mai rezilient.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil