Vă urăsc! Două cuvinte care dor ca un junghi în inimă. În momentul în care copiii noștri le spun, noi părinții ne simțim cu adevărat triști și imediat începem să ne întrebăm ce am greșit sau ce am făcut a fost atât de grav încât am meritat acest tratament de la copilul nostru.
„De ce îmi spune fiul meu că mă urăște?”. În acest articol veți descoperi care sunt cele mai frecvente 9 motive care îi împing pe adolescenți să spună „te urăsc” părinților lor și cum poți lucra asupra ta pentru a preveni copilul să simtă această emoție.
Fiecare părinte care își aude copilul strigând „Te urăsc” ar trebui să se întrebe „ce fel de așteptări am de la copilul meu în comparație cu ceea ce el sau ea este cu adevărat capabil să facă în acest moment al vieții sale?”
În general, a avea așteptări nu este niciodată bine, deoarece ne determină pe noi părinții să fim adesea dezamăgiți și îi face pe copiii noștri să nu se simtă niciodată bine.
Toți copiii sunt unici și au propriile lor intervale de timp și ambiții, sarcina părintelui este să respecte și să întâmpine această unicitate. Atunci când părintele, însă, are așteptări prea nerealiste, riscă să pună presiune asupra copilului său care, simțindu-se inadecvat pentru a îndeplini acele așteptări, ajunge să reziste și să simtă „ura”.
De exemplu, dacă fiul sau fiica ta au întotdeauna 9 și 10 în școala primară, atunci la gimnaziu vine acasă cu 6 sau 7, cum reacționezi? Ești în stare să accepți această nouă realitate sau o respingi cerându-i copilului tău să-și satisfacă o altă așteptare pe care îi este greu de satisfăcut în acel moment?
Un lucru fundamental în relația cu adolescentul tău este să ai un dialog deschis de ambele părți, adică un dialog în care fiecare să se simtă liber să-și exprime părerile fără să se simtă atacat.
Dacă ceri prea mult de la fiul sau fiica ta, atunci îi enervezi pentru că conversația se transformă dintr-un dialog într-un infinit și plictisitor monolog.
Ai observat vreodată că uneori copiii încep să vorbească, apoi se opresc și nu mai vor să ne spună ce erau pe cale să ne spună?
Acest lucru se întâmplă atunci când noi, ca părinți, deturnăm dialogul pentru că suntem prea concentrați pe ceea ce vrem să știm, mai degrabă decât pe ceea ce ar dori ei să ne spună.
Ei bine, acesta este un lucru pe care adolescenții îl urăsc cu adevărat și de aceea își exprimă fără îndoială sentimentele în acel moment.
Adolescenții, în special între 13 și 17 ani, suferă de schimbări hormonale puternice care îi determină să fie nervoși și să reacționeze la fiecare provocare cu furie și rezistență. Din acest motiv au adesea zile proaste în care nu au chef să facă nimic toată ziua.
Părintele trăiește această realitate cu mare frustrare și de obicei reacționează dând ordine constante precum „aranjați camera”, „fă-ți temele”, „nu mai fi atât de leneș”.
În aceste cazuri adolescentul rostește cuvintele „Te urăsc” pentru că critica constantă îl face să se simtă foarte nesigur și din acest motiv încearcă să-și exprime furia și dorința de a fi aprobat dar alegând calea cea mai urâtă...adică să verse furie asupra părintelui.
În aceste cazuri, pentru a preveni acest lucru, este suficient ca părintele să se concentreze atât pe ceea ce este bine, cât și pe ceea ce nu este bine, astfel încât să se creeze un echilibru între critică și aprobare.
Evident, asta nu înseamnă să-ți faci complimente fiului sau fiicei toată ziua, dar înseamnă să-ți schimbi atenția, atât a ta, cât și a băiatului, de la ceea ce nu merge bine în acel moment la ceea ce se întâmplă și ceea ce generează bucurie.
Întrebarea este cum îi faci să se simtă importanți? Copilul tău primește o atenție de calitate de la tine sau ești mereu foarte ocupat cu o mie de lucruri? Aveți timp de calitate împreună? Poate încearcă să te întrebi cum vede el sau ea relația ta, întreabă-te dacă crede că ești la telefon prea mult sau dacă îți spune că și-ar dori să fie mai mult cu tine.
Ți s-a întâmplat vreodată să fii în mașină cu fiica sau fiul tău și prietenii ei și să fi spus ceva normal pentru tine, fără să-ți dai seama că, spunând asta, ți-ai făcut de rușine fiul sau fiica? Ați primit vreodată răspuns de genul „ hai mamă, hai tată” sau priviri criminale care par să vrea să te dezintegreze instantaneu?
A fi jenat este unul dintre acele lucruri inacceptabile pentru adolescenți, așa că fii foarte atent ca părinte să nu-i faci de rușine, să nu vorbești negativ despre ei în fața altora.
Este foarte probabil ca în timpul adolescenței copilul tău să-și aducă prieteni acasă și poate că nu-ți plac acești prieteni pentru că se îmbracă și se comportă în moduri care sunt prea departe de standardele și stilul tău.
Același lucru este valabil și pentru alegerile fiului sau fiicei tale, poate că ei ar putea face alegeri foarte diferite decât faci tu.
Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie judecat niciodată prea aspru, mai ales dacă este vorba doar de stil și gust și nu de vicii nocive.
Dacă își dau seama că sunt întotdeauna dezaprobați, este evident că se va genera ură față de tine. Ce poți face este să-ți amintești să-i spui des: „Sunt alegerile tale, te iubesc așa cum ești”
Cât de des faci lucruri pentru copilul tău în loc să-i dai responsabilitatea pentru acțiunile sale? Întrebarea pe care ți-o poți pune este: „Nu vreau ca el să facă lucruri pentru că nu am încredere în el sau ea să le facă bine? Sau o fac pentru el/ea pentru că altfel nu o va face?”.
În ambele cazuri vă spun că, dacă unui adolescent, al cărui scop este să înțeleagă dacă poate „merge pe picioarele lui în viață”, i se refuză posibilitatea de a fi testat de proprii părinți, atunci începe să se simtă nesigur, deci să simtă ură față de acea persoană (mamă sau tată) care nu îi permite să crească. Este foarte important să înțelegi dacă faci prea multe lucruri pentru fiul sau fiica ta și dacă poate a sosit momentul să-i lași în pace cu toate greșelile lor.
Pentru generația din care facem parte noi părinții, de multe ori nu a fost loc pentru inteligența emoțională, pentru îmbrățișări și, mai presus de toate, nu a existat un obicei de a cere scuze copiilor, deoarece această acțiune era considerată o „pierdere a autorității”.
Astăzi, însă, lucrurile stau foarte diferit și, datorită multor studii, acum s-a confirmat și dovedit că a cere scuze copiilor noștri atunci când greșim este fundamental.
De fapt, recunoașterea greșelilor noastre nu numai că ne câștigă respect și încredere din partea copiilor noștri, dar ne face și exemple excelente de urmat în ochii lor.
Dacă credeți că copilul dumneavoastră vă urăște doar pentru că o spune des, amintiți-vă că este încă adolescent și că se află într-o fază de creștere foarte specială.
O perioadă a vieții sale în care descoperă lumea, își construiește identitatea și în fiecare zi este luat de o mie de gânduri cu privire la relațiile și viitorul său.
În același timp, experimentează schimbări hormonale foarte puternice care îi afectează starea de spirit și starea emoțională.
Așa că în momentele în care copilul tău strigă „te urăsc” la tine, încearcă să afli motivul, lucrează la punctele pe care le-am explicat mai sus și vei vedea că lucrurile vor merge mult mai bine.
A fi părinte este o muncă continuă, o creștere continuă, motiv pentru care „a rămâne deschis pentru a învăța de la copii” este un punct important în creșterea noastră ca părinți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil