Auzim frecvent părinți spunând: „Vreau doar ca ai mei copii să fie fericiți!”
„Însă, ca psiholog specializat în lucrul cu copiii și mamă a trei copii, am observat că, atunci când părinții prioritizează fericirea în locul rezilienței, efectele pot fi mai degrabă dăunătoare decât benefice”, susține psihologul Becky Kennedy în rubricile CNBC.
„Desigur, nu-mi doresc ca ai mei copii să fie nefericiți”, mai spune experta. „Dar, dacă transformăm fericirea în obiectivul principal, ajungem să percepem emoțiile dificile ale copiilor noștri ca probleme ce trebuie rezolvate, în loc de experiențe firești care trebuie tolerate. Iar atunci când ne grăbim să alungăm suferința copiilor, le transmitem, fără să ne dăm seama, că aceste sentimente sunt ceva rău sau chiar amenințător”.
Pe termen lung, „copiii învață să evite suferința în loc să o gestioneze. Ei nu pot învăța să tolereze emoții pe care nici noi nu le putem accepta. Cu cât ne străduim mai mult să-i menținem fericiți, cu atât mai puțin vor ști să facă față propriilor trăiri”.
Aceasta este, de fapt, rețeta pentru anxietate, fragilitate și îndoială de sine - elemente care, paradoxal, pot duce la o viață de adult marcată de nefericire.
SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan
Fericirea nu vine din evitarea durerii, ci din capacitatea de a o tolera și de a merge mai departe. Cu cât îi ajutăm mai mult pe copii să facă față suferinței, în loc să încercăm să o eliminăm complet, cu atât mai puțin loc va ocupa aceasta în viața lor.
Cu alte cuvinte, dezvoltarea rezilienței în copilărie creează spațiu pentru ca fericirea să apară în mod natural - nu din evitarea dificultăților cu orice preț, ci dintr-un sentiment autentic de siguranță și încredere în sine.
Data viitoare când copilul tău este supărat, ia în considerare aceste sfaturi de la specialist pentru a-l ajuta să-și dezvolte reziliența:
Reglează-te pe tine mai întâi. Unul dintre principalele motive pentru care intervenim imediat este propriul nostru disconfort. Uneori, confundăm emoțiile copilului cu ale noastre și simțim nevoia să „reparăm” situația. Încearcă să-ți spui: „Sunt în siguranță. Aceasta nu este o urgență. Pot face față.”
Fii prezent, nu rezolva. A fi alături de copilul tău înseamnă să validezi ceea ce simte: „Da, e de înțeles să te simți așa”, „Uf, da, înțeleg ce spui”, „Și eu aș simți la fel.” Uneori, un gest simplu - să dai din cap, să-l mângâi ușor pe spate, să taci și doar să fii acolo - este mai valoros decât orice sfat.
Privește-ți copilul ca pe o persoană capabilă. Dacă îți amintești că poate face față emoțiilor dificile, vei fi mai puțin tentat să-i oferi o soluție rapidă de ieșire. Când rămâi calm în mijlocul furtunii emoționale a copilului tău, îi oferi un model de reziliență—pe care el îl va absorbi de la tine.
SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan
Dacă ne concentrăm doar pe menținerea copiilor fericiți, fără să le permitem să trăiască și emoțiile dificile, le transmitem involuntar mesajul că sentimente precum frustrarea, tristețea, furia sau gelozia sunt periculoase.
În loc să învețe să le accepte și să le gestioneze, copiii ajung să le evite sau să se teamă de ele.
Când ajung adulți, acești copii, acum crescuți într-un mediu lipsit de confruntări emoționale, se pot simți copleșiți de provocările inevitabile ale vieții.
Și, pentru că nu sunt obișnuiți să tolereze disconfortul, vor evita situațiile dificile, vor refuza să iasă din zona de confort și vor avea dificultăți în a se redresa după un eșec.
Așadar, „nu vreau doar ca ai mei copii să fie fericiți. Vreau ceva mai profund, mai puternic: îmi doresc ca ei să se simtă în siguranță cu propriile trăiri, indiferent de ce le aduce viața. Vreau să fie rezilienți - pentru că, paradoxal, acesta este adevăratul fundament al fericirii”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil