Experții sugerează că această evoluție a identității de gen începe în primii ani de viață ai unui copil. La început, mulți copii pot avea o înțelegere simplă a genului, bazată pe aspectul lor fizic sau pe ceea ce i-au învățat părinții și mediul lor. Pe măsură ce cresc, copiii încep să exploreze și să înțeleagă mai bine aspectele de gen.
Este important de menționat că dezvoltarea identității de gen poate fi diferită pentru fiecare copil. Unii copii pot să se simtă puternic identificați cu un anumit gen încă de la o vârstă fragedă, în timp ce alții pot experimenta o identitate de gen fluidă sau neconformistă. În această etapă, sprijinul și înțelegerea din partea părinților și a adulților din viața copiilor sunt esențiale.
Identitatea de gen este o sferă profund personală a ființei umane, un aspect intim al identității cu care o persoană se simte în rezonanță în ceea ce privește genul. Este, în esență, acel sentiment interior și subiectiv care te face să te percepi ca fiind un bărbat, o femeie, o combinație a ambelor, niciunul sau ceva cu totul diferit.
Este important de subliniat faptul că identitatea de gen nu se suprapune întotdeauna cu sexul atribuit la naștere, adică sexul biologic. Acesta din urmă se bazează pe caracteristici fizice precum organele genitale, cromozomii și trăsăturile sexuale secundare, iar aici apare un concept cheie, și anume disforia de gen, pe care o vom explora mai în detaliu în continuare.
SURSA FOTO: freepik.com @alexkich
În ceea ce privește dezvoltarea identității de gen la copii, nu există o rețetă universală, iar evoluția poate varia semnificativ de la un copil la altul. Cu toate acestea, experții au identificat câteva tendințe generale care pot ajuta la înțelegerea momentului în care copiii încep să exploreze și să înțeleagă propria lor identitate de gen în funcție de vârsta lor:
În primele etape ale copilăriei, unii copii încep să-și exprime preferințele legate de gen prin alegerile pe care le fac în ceea ce privește hainele pe care doresc să le poarte sau jucăriile cu care doresc să se joace. Aceste alegeri pot reflecta începutul explorării identității de gen a copiilor, deși este important să subliniem că adesea societatea și industria îi influențează puternic în funcție de stereotipurile de gen.
În jurul vârstei de doi ani, copiii încep să învețe normele și comportamentele asociate cu genul lor (cum ar fi jucatul cu păpuși sau mașini, preferința pentru anumite culori precum roz sau albastru, exprimarea emoțiilor), deși este îmbucurător să observăm că aceste constrângeri legate de rolurile de gen încep să se dilueze treptat.
În plus, între 18 luni și 3-4 ani, copiii devin conștienți de propriul lor corp și de diferențele anatomice dintre băieți și fete. Acest stadiu de conștientizare a identității sexuale începe să se contureze în această perioadă timpurie a dezvoltării lor.
În această perioadă, mulți copii dobândesc o înțelegere mai profundă a propriilor identități de gen. Ei pot deveni mai fermi în exprimarea faptului că se identifică ca băieți sau fete, sau pot manifesta faptul că se identifică cu un alt gen decât cel atribuit la naștere. Acest pas este adesea o parte naturală a procesului lor de dezvoltare și explorare a identității de gen.
Pe măsură ce copiii cresc, înțelegerea lor despre identitatea de gen poate deveni mai solidă. Unii dintre acești copii pot începe să insiste să fie tratați conform identității lor de gen, ceea ce poate implica cererea de a fi numiți sau adresați cu anumite nume sau pronume.
Conform lui Félix López, un psiholog și cercetător, identitatea de gen devine stabilă abia în jurul vârstei de 6 sau 7 ani, ceea ce înseamnă că micuții încep să înțeleagă că această identitate este o parte permanentă a lor.
Citește și Joaca „de-a mama și de-a tata”: Beneficiile fantastice ale acestui joc clasic!
Specialiștii recunoscuți converg asupra acestei evoluții. De exemplu, conform Asociației Americane de Pediatrie (AAP), citată de BBC, „când copiii se pot exprima, se vor declara băieți sau fete (și, uneori, ceva în între) - aceasta este identitatea lor de gen”.
Conform medicilor pediatri din cadrul acestei asociații, acest proces are loc „mai mult sau mai puțin în jurul vârstei de doi ani”, deoarece la această vârstă, copiii devin „conștienți de diferențele fizice dintre băieți și fete”.
Ei adaugă că, înainte de a împlini trei ani, majoritatea copiilor se identifică fără efort ca băieți sau fete, iar până la vârsta de patru ani, majoritatea au deja o identitate de gen stabilă.
Patrick Leman, psiholog și cercetător la King's College University din Londra, Regatul Unit, susține și el această perioadă, explicând că aceasta „se întâmplă între doi și trei ani”. Într-un interviu pentru BBC, Leman a subliniat că nu doar că acești copii pot face distincția constantă între băieți și fete și înțeleg cu ușurință diferențele de gen, dar știu și să identifice ceea ce sunt.
SURSA FOTO: freepik.com @somemeans
Cu toate acestea, conform experților, înainte de această vârstă, copiii probabil deja au auzit mesaje legate de gen de la părinți, prieteni sau desene. Din punct de vedere psihologic, știm că genul este o construcție socială și nu este strâns legat de ideea că „ne naștem cu un anumit gen” (deși, în general, sexul biologic corespunde cu genul, dar nu în toate cazurile).
Deoarece sexul biologic și genul sunt două aspecte distincte (sexul biologic se referă la caracteristicile anatomice, în timp ce genul implică așteptările sociale și culturale legate de bărbați și femei, cum ar fi credințele, stereotipurile și rolurile de gen).
Lourdes Gaitán, sociolog în cadrul Grupului de Lucru pentru Sociologia Copilăriei și Adolescenței (GSIA) din Spania, susține că „problema de gen este construită social”. Ea se opune opiniei că identitatea de gen se formează la o anumită vârstă și afirmă că aceasta este influențată de gândirea interioară în evoluție.
Ea adaugă: „Nu putem afirma cu certitudine că apare la o anumită vârstă; este un proces pe care sociologii nu îl încadrează într-un cadru specific. Construcția identității are loc în etape, iar sociologii folosesc conceptul de reproducere interpretativă pentru a-l descrie”.
Prin urmare, sociologul subliniază că nu există o formulă universală care să determine când se dezvoltă identitatea de gen sau cum este ea identificată, ci este un proces individual și în evoluție.
Conceptul de reproducere interpretativă pune în discuție ideea că micuții și experiența lor în copilărie sunt puternic influențate de societatea și cultura din care fac parte. Totuși, acest concept adaugă o dimensiune importantă - aceea că acești copii nu numai că primesc pasiv aceste influențe, ci își construiesc activ identitatea de gen.
Potrivit acestei teorii, copiii își formează identitatea de gen printr-un proces activ, bazat pe observații, comunicare și integrarea experiențelor. Ei aleg și adoptă anumite aspecte ale identității de gen, respingând altele, în funcție de propriile percepții și așteptări.
Acest proces nu se desfășoară izolat, ci în cadrul unei culturi și societăți care au construit norme și așteptări specifice legate de gen. În această interacțiune, copiii sunt modelați de societate, dar și ei înșiși contribuie la modelarea identității lor de gen. Este un proces complex, în care factorii culturali joacă un rol important în formarea colectivă a rolurilor de gen, dar în care copiii devin agenți activi în construirea propriei identități.
Conform Asociației Americane de Pediatrie (AAP), majoritatea copiilor își dezvoltă o identitate de gen care se aliniază cu sexul lor biologic. Cu toate acestea, pentru unii copii, această corespondență nu este clară, iar aici apare disforia de gen - o experiență profundă de disconfort și stres. Aceasta se manifestă atunci când sexul biologic nu se potrivește cu identitatea de gen resimțită. De exemplu, un copil se poate simți băiat biologic, dar se identifică profund ca fată sau invers.
Disforia de gen este o experiență emoțională dificilă, care poate cauza suferință și stres. Este important să se înțeleagă și să se sprijine copiii care se confruntă cu această situație, deoarece aceasta poate avea un impact semnificativ asupra sănătății lor mentale și emoționale.
În linii mari, la vârsta de doi sau trei ani, copiii intră pe calea explorării identității de gen. Această explorare este influențată de biologia lor, dar și de societate, mediu și constrângerile legate de rolurile de gen. Totuși, stabilirea definitivă a identității de gen se produce abia în jurul vârstei de șase sau șapte ani, deși această linie de timp nu este întotdeauna fixă (și există de fapt dezacorduri între experți, așa cum am menționat).
Ceea ce este important de reținut este că fiecare copil are propriul său ritm în ceea ce privește dezvoltarea identității de gen. Unii pot dobândi o înțelegere profundă și fermă a acestei identități într-un stadiu incipient, în timp ce alții pot necesita mai mult timp pentru a explora și înțelege acest aspect al lor înșiși.
În această călătorie a descoperirii identității de gen, părinții, îngrijitorii și educatorii joacă un rol important. Ei trebuie să creeze un mediu sigur, acceptant, empatic și plin de înțelegere, în care copiii să se poată exprima liber și să fie ei înșiși, fără teama de judecată. Acest sprijin este esențial pentru dezvoltarea sănătoasă și fericită a copiilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil