”Pedeapsa” nu este un element educațional. Avem tendința de a pedepsi doar pentru că am învățat să facem acest lucru și am învățat-o pentru că la rândul nostru am fost victime ale acestui mecanism. Nu pentru că i-am descoperit eficacitatea. Dar ce se întâmplă când ne pedepsin copiii fără să ne dăm seama?
Publicitate
Pedeapsa echivalează întotdeauna cu tristețe, dezamăgire, furie și frică. Determinarea celei mai mari pedepse pentru un copil poate varia în funcție de contextul cultural, familial și individual.
Cu toate acestea, din punct de vedere psihologic și educațional, cea mai mare "pedeapsă" nu este neapărat una fizică, ci una care afectează profund starea emoțională și mentală a copilului.
Iată câteva exemple de pedepse considerate extrem de dăunătoare:
Interzicerea contactului cu prietenii sau colegii poate provoca sentimente intense de singurătate și lipsă de apartenență. Refuzul de a răspunde nevoilor emoționale ale copilului sau de a comunica cu el poate duce la probleme serioase de atașament și stima de sine scăzută.
Atacurile constante asupra valorii și competenței copilului pot distruge stima de sine și pot duce la anxietate și depresie.
Pedepsele care implică rușinarea copilului în fața altora sau chiar în privat pot avea efecte devastatoare asupra sănătății sale mentale.
A nu-i asigura nevoile de bază (hrană, îmbrăcăminte, siguranță) poate afecta grav dezvoltarea fizică și psihologică a copilului.
Pe de altă parte lipsa de implicare în viața copilului, neglijarea emoțională și intelectuală poate avea efecte pe termen lung asupra abilităților sociale și academice.
Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels
Forțarea copilului să facă ceva jenant în public poate provoca traume emoționale și probleme de încredere și stima de sine.
De asemenea, folosirea unui limbaj insultător sau disprețuitor poate avea efecte negative profunde asupra psihicului copilului.
Impunerea unor reguli extrem de stricte și controlul excesiv asupra vieții copilului poate duce la rebeliune, anxietate și dificultăți de adaptare.
Nepermiterea copilului de a lua decizii sau de a avea un cuvânt de spus în privința problemelor personale poate afecta dezvoltarea independenței și încrederii în sine.
Cea mai mare pedeapsă pentru un copil nu este neapărat una fizică, ci una care îi afectează profund starea emoțională și psihologică.
Pedepsele care implică izolare, abuz emoțional, neglijare sau umilire pot avea efecte devastatoare pe termen lung.
Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels
În cazul în care te-ai regăsit în una sau mai multe din situațiile de mai sus, atunci ar fi bine să încerco să repari greșeala.
Recunoașterea și repararea greșelilor față de copil este esențială pentru menținerea unei relații sănătoase și de încredere. Înn primul rând recunoaște că ai greșit. Admite deschis că ai greșit. Copiii apreciază sinceritatea și aceasta le oferă un exemplu de onestitate.
Spune-i copilului exact ce ai greșit, pentru a arăta că îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale. Nu în ultimul rând cere-ți scuze. Oferă-i copilului scuze sincere, explicându-i că îți pare rău pentru ce s-a întâmplat. Arată-i că înțelegi cum l-a afectat comportamentul tău și că îți pasă de sentimentele lui și spune-i să îți atragă atenția în cazul în care se va mai întâmpla să greșești față de el fără să vrei, vrei să îți dai seama.
În cele din urmă asigură-l pe copil că îl iubești cu toată ființa și că fiecare om e supus greșelii, important este să recunoști greșeala și să încerci să nu o repeți.
Citește și: ”Unde dă mama, crește”. Pedepse pentru copii: Sunt cu adevărat necesare?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil