„Adevărații mei părinți sunt bunicii”: Argumente pro și contra unui rol parental care nu le corespunde

Ritmul alert al societății actuale face ca majoritatea părinților să aibă nevoie de ajutor extern pentru îngrijirea copiilor. În cele mai multe cazuri, bunicii sunt cei care preiau îngrijirea nepoților și participă activ atunci când părinții nu o pot face.

Acest lucru este valabil în șase din zece familii, conform datelor colectate într-un studiu citat de hola.com.

În aparență, această situație este benefică pentru întreaga familie: bunicii se simt activi și fericiți, iar copiii au un sentiment de apartenență la „tribul” lor, în timp ce părinții își pot îndeplini responsabilitățile de muncă cu liniștea că cei mici sunt îngrijiți de cineva în care au încredere deplină.

Avantajele pe care le oferă bunicii sunt valorile pe care le transmit, iubirea profundă, precum și calmul și răbdarea, având mai puțină anxietate și stres.

Problema apare însă atunci când copiii petrec mai mult timp cu bunicii decât cu părinții: „Dacă bunicul sau bunica preia rolul de educator principal, rezultatul poate fi nefavorabil, deoarece aceștia nu mai au energia sau autoritatea necesară pentru a impune limite, pentru a spune 'nu', pentru a crea obiceiuri adaptate vremurilor actuale (ecrane etc.) sau pentru a ajuta la teme”, explică Cristina Gutiérrez Lestón, psiholog și educatoare.

Citește și Atitudinea incomodă a bunicilor care îi exasperează pe părinți

Consecințele asumării rolului de îngrijitori principali de către bunici

SURSA FOTO: freepik.com @boggy

„Întâlnesc tineri care au o relație tensionată cu părinții lor, deoarece nu i-au perceput niciodată ca fiind adevărații lor părinți. Ei îmi spun: ‘Adevărații mei părinți sunt bunicii mei’, și trăiesc această situație cu tristețe, durere sau furie”.

Această dinamică poate duce la diferite probleme. Un raport din 2023 realizat de Satele Copiilor, intitulat „Bunici și părinți. Rolul principal al persoanelor în vârstă în îngrijirea copilului”, scoate în evidență următoarele aspecte:

Creșterea cazurilor de probleme de sănătate mintală la copii și adolescenți din cauza lipsei de atenție din partea părinților.

O povară psihologică și fizică mai mare pentru bunici, pentru care această responsabilitate reprezintă un efort considerabil. Raportul subliniază, de asemenea, că această responsabilitate excesivă în creșterea nepoților apare uneori la o vârstă înaintată. Având în vedere că generațiile actuale au copii mai târziu decât în trecut, vârsta mai înaintată a părinților este reflectată și în cea a bunicilor, ceea ce face ca îngrijirea nepoților să fie mai dificilă pentru aceștia.

Tensiuni în cadrul familiei. Pot apărea neînțelegeri atunci când „limitele și autoritatea” stabilite de bunici nu coincid cu așteptările părinților. De obicei, astfel de situații duc la confuzie în rolurile de părinți și bunici. Psihologul Mercedes Bermejo, în raportul menționat anterior, subliniază că soluția la această problemă constă în faptul ca părinții să stabilească regulile de conviețuire. Totuși, când bunicii sunt principalii îngrijitori ai copiilor și adolescenților, „nu le poți cere să nu impună reguli”.

Vezi și Semnele că bunicii au o mare problemă cu limitele, potrivit experților

Ce pot face părinții pentru a fi prezenți atunci când abia își văd copiii?

SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych

Pe de o parte, este important să încerce să găsească momente pentru ceea ce numim „timp de calitate”, deși acest lucru devine dificil în fiecare zi din cauza oboselii fizice și emoționale care se acumulează după o zi lungă de muncă.

În acest context, soluția poate consta în folosirea imaginației și găsirea unor modalități de a le arăta copiilor nu doar că îi iubim, ci și că ne dorim să petrecem mai mult timp cu ei și că, chiar și atunci când nu suntem împreună, gândurile noastre sunt la ei.

„Îmi amintesc de un tată care, din motive profesionale, nu și-a văzut fiul în timpul săptămânii timp de mai bine de un an, deoarece pleca de acasă înainte ca băiatul să se trezească și se întorcea când acesta deja dormea”, povestește Cristina Gutiérrez Lestón.

„Totuși, i-a dezvăluit fiului său un mic secret. În fiecare seară, când ajungea acasă, își săruta fiul de noapte bună și făcea un nod în cearșaf. Băiatul se trezea în fiecare dimineață cu speranța de a găsi nodurile! Nu contează doar momentul în care educăm și iubim, ci și modul în care arătăm acest lucru. Trebuie să ne eliberăm de frică și vinovăție și să acționăm, făcând lucruri simple, dar inteligente, cum ar fi un simplu nod care să arate că suntem acolo.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.