Netflix a lansat Adolescence (Adolescență Coruptă), un serial care a devenit rapid un fenomen global. Dar nu este doar un serial despre adolescenți și părinți – este despre întreaga noastră societate. Este un strigăt de disperare, o oglindă în care nu vrem să ne privim: ne pierdem copiii! Dacă îi pierdem pe ei, ne pierdem viitorul. Iar fără viitor, nici prezentul nu mai are sens.
Adolescence nu este un simplu serial pentru adolescenți. Nu e entertainment care se consumă ușor și se uită repede. Este o poveste grea, o radiografie a unei generații care trăiește sub presiunea social media, a ideologiilor radicale și a unei societăți în care părinții sunt prea ocupați ca să fie prezenți cu adevărat.
Intriga gravitează în jurul lui Jamie Miller, un băiat de 13 ani, acuzat de o crimă care zdruncină comunitatea. Dar adevăratul subiect nu este crima, ci contextul care a dus la ea.
Ca părinte, am urmărit fiecare episod cu un nod în gât. Pentru că nu este doar povestea unor copii fictivi. Este povestea generației care crește acum, înconjurată de ecrane, dar lipsită de conexiuni reale.
O generație care învață de pe internet ce înseamnă viața, pentru că noi, părinții, nu mai avem timp să le explicăm.
Unul dintre cele mai dure momente din serial este când tatăl protagonistului spune: „I-am luat tot ce avea nevoie. Unde am greșit?” Aici m-am oprit și am simțit nevoia să respir adânc.
Câți dintre noi nu gândim exact la fel?
Le oferim copiilor noștri totul – haine, gadgeturi, vacanțe, oportunități – și credem că asta e suficient.
Dar nu e!
Nu poți cumpăra o relație.
Copiii nu au nevoie doar de bani și cadouri, ci de noi. De părinți care să îi asculte, să îi vadă, să fie acolo nu doar fizic, ci și emoțional.
Adolescence ne pune față în față cu această realitate inconfortabilă: copiii noștri se pierd, iar noi nu înțelegem de ce.
Adolescence este o lecție dură despre ce se întâmplă când copiii nu mai au un refugiu real. Când se simt singuri, când nu găsesc în părinți sprijinul de care au nevoie, când lumea lor interioară este un haos pe care nu-l pot exprima.
De prea multe ori, noi, părinții, suntem ocupați, obosiți sau pur și simplu convinși că „ei sunt bine”.
Dar nu sunt.
Copiii noștri nu au nevoie doar de siguranță fizică. Au nevoie de siguranță emoțională. Au nevoie de părinți care să fie prezenți, de timp de calitate, de conversații reale, de momente de apropiere care nu se pot înlocui cu nimic material.
Acest serial nu e doar o poveste bine spusă. Este un semnal de alarmă. Dacă vrem să avem un viitor, trebuie să ne întoarcem la ceea ce contează cu adevărat: relația cu copiii noștri.
Să fim acolo, să ascultăm, să înțelegem.
Pentru că, la final, nu succesul, nu banii, nu siguranța absolută contează cel mai mult. Ci faptul că ei știu că pot veni la noi atunci când chiar au nevoie de ajutor.
Adolescence e greu de privit, dar imposibil de ignorat.
La final, te lasă cu o singură întrebare: suntem pregătiți să ne schimbăm înainte să fie prea târziu?
Disclaimer: Acest articol reflectă opinia personală a autorului, bazată pe experiența sa ca părinte și observațiile sale asupra societății.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil