A fi profesor este o meserie minunată, cu toate că este important să recunoaștem unele provocări. Odată ce trecem peste lipsa de resurse, munca administrativă și remunerația modestă, putem vedea că cea mai mare provocare vine din relația cu părinții elevilor. Aceștia sunt cei care adesea pun cele mai mari presiuni asupra cadrelor didactice.
Părinții sunt adesea implicați în mod intens în educația copiilor lor, mai ales pe măsură ce aceștia avansează în școală.
Fiecare părinte are propriile idei și așteptări în ceea ce privește educația și școala. Din acest motiv, satisfacerea tuturor acestor așteptări este practic imposibilă.
Unii părinți doresc să vadă progrese rapide în învățarea copiilor, în timp ce alții sunt preocupați că aceștia sunt neglijați. Unii solicită metode de predare alternative sau mai mult accent pe sport și arte vizuale, în timp ce alții insistă doar asupra materiilor de bază precum matematica și limba franceză.
Există și părinți care pot fi dificili, fie din cauza lipsei de obiectivitate, fie pentru că sunt agresivi.
Este esențial să recunoaștem că profesorii merită respectul nostru.
Atunci când sunteți nemulțumiți sau frustrați, amintiți-vă că gestionarea unui singur copil acasă poate fi dificilă; acum imaginați-vă responsabilitatea de a avea 30 de astfel de elevi!
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
„Copilul meu nu este insuportabil, are HPI”
Această scuză nouă cu HPI (Potențial Intelectual Ridicat) devine preferata părinților care au copii energici. Este adevărat că există copii cu potențial mare, dar nu toți aceștia sunt neapărat dificili de gestionat. În întreaga lume, acești copii reprezintă doar 2,28% din populație.
„Ați auzit de metode alternative de predare?”
„Nu există nimic mai incomod decât cineva care încearcă să îți ofere lecții despre propria ta profesie”, spun cadrele didactice, conform parents.fr. Chiar dacă metodele Montessori, Frenet și Steiner-Waldorf sună interesant, este important să înțelegem că fiecare profesor își alege metodele în funcție de nevoile și experiența clasei și a copiilor săi.
„Copilul meu este hipersensibil, are nevoie de multă blândețe!”
Hipersensibilitatea este o caracteristică recunoscută în psihologie, dar dacă plânge ușor nu înseamnă neapărat că un copil este hipersensibil. Mai mult, acest lucru nu ar trebui să fie o scuză pentru a împiedica profesorul să aducă în discuție probleme de comportament sau de învățare.
„Copilul meu va lipsi săptămâna aceasta, vom merge la Disneyland, este mai ieftin în afara vacanțelor școlare.”
Sinceritatea are meritele ei, „dar este extrem de enervant”, spun cadrele didactice citate. Profesorul nu trebuie să reamintească părinților că școala este obligatorie și că orice absență trebuie justificată.
„Nu cred că al meu copil ar putea lovi colegii de clasă, este atât de drăguț acasă.”
„Este frustrant să vezi că un părinte pune la îndoială rapoartele profesorului în privința comportamentului copilului”, mai spun cadrele didactice. Este important să recunoaștem că comportamentul poate varia în funcție de mediu și să acordăm încredere profesorilor.
„Ce norocos ești că ai atâtea vacanțe!”
Profesorii ar putea răspunde că sunt norocoși să nu gestioneze zi de zi o clasă cu copii diverși și activi.
„Nu ar trebui ca temele să fie împotriva legii?”
Mulți părinți se plâng atunci când copiii lor primesc teme.
„Copilul meu se plictisește la cursuri, nu crezi că ar trebui să scape mai devreme cu o oră?”
Este important să nu tratăm cu ușurință săritul peste orele de curs și să înțelegem că fiecare copil are ritmul său de învățare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil