Amniocenteza este un test diagnostic invaziv și neobligatoriu care se efectuează în general în al doilea trimestru de sarcină și este recomandat în prezența anumitor factori de risc.
Amniocenteza este un test diagnostic invaziv neobligatoriu care poate fi efectuat în al doilea trimestru de sarcină; mai precis, dovezile științifice indică faptul că perioada cea mai utilă pentru efectuarea amniocentezei este din a 15-a săptămână de sarcină până în jurul a 20-a.
Acesta nu este un test obligatoriu: amniocenteza în timpul sarcinii este de fapt propusă și efectuată, sub rezerva consimțământului informat al femeii și al cuplului, doar în anumite situații sau cazuri specifice. Să vedem mai bine care.
Pregătirea pacientei: Înainte de amniocenteză, medicul va discuta cu pacienta despre riscurile și beneficiile procedurii și va obține consimțământul informaționat al acesteia. De asemenea, se poate efectua o ecografie pentru a determina poziția exactă a fătului și a sacului amniotic.
Sterilizarea: Medicul va curăța abdomenul pacientei și va aplica un antiseptic pentru a reduce riscul de infecție. Este important să se asigure că zona este complet sterilă pentru a preveni orice complicații.
Localizarea locului de inserție: Cu ajutorul unei ecografii, medicul va identifica locul cel mai potrivit pentru a insera acul în cavitatea uterină. Acest loc este de obicei în partea inferioară a abdomenului.
Inserarea acului: Cu ajutorul unei seringi lungi și subțiri, medicul va insera acul în cavitatea uterină și va îndepărta o mică cantitate de lichid amniotic. Cantitatea de lichid prelevată variază, dar de obicei este de aproximativ 15-20 de mililitri.
Monitorizarea: Medicul va monitoriza fătul și inima acestuia pe parcursul procedurii pentru a se asigura că totul decurge bine.
Trimiterea mostrei la laborator: Lichidul amniotic prelevat este trimis la un laborator pentru analiză. Acolo, se pot efectua diferite teste pentru a evalua sănătatea fătului, precum analiza cromozomilor (amniocenteza este frecvent utilizată pentru depistarea anomalilor cromozomiale, cum ar fi sindromul Down), testele de infecții sau maturitatea plămânilor fătului.
Recuperarea: După procedură, pacienta poate resimți ușoare crampe abdominale sau senzație de presiune, dar aceste simptome obișnuiesc să se rezolve în câteva ore sau zile. Este important să se odihnească și să evite activitățile fizice intense timp de câteva zile.
Amniocenteza este o procedură medicală sigură, dar nu este fără riscuri. Principalele riscuri includ posibilitatea de infecție, sângerare, leziuni ale fătului sau pierderea sarcinii (deși aceasta din urmă este rară). Prin urmare, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre beneficiile și riscurile amniocentezei și să luați o decizie informată în funcție de situația dumneavoastră specifică.
Aceasta este indicată în diverse situații, iar decizia de a efectua amniocenteza este adesea luată în funcție de factorii de risc și de necesitățile individuale ale fiecărei sarcini. Iată când și de ce se face amniocenteza:
Vârsta mamei: Amniocenteza este adesea recomandată femeilor care au un risc crescut de a avea un copil cu anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Down. Riscul de anomalii cromozomiale crește odată cu înaintarea în vârstă a mamei. Prin urmare, femeile care au peste 35 de ani pot fi sfătuite să efectueze amniocenteza.
Rezultate anormale ale testelor de screening: Dacă rezultatele unor teste de screening prenatal, cum ar fi testul de sânge "triple screen" sau "quadruple screen", sugerează un risc crescut de anomalii cromozomiale sau alte probleme genetice, medicul poate recomanda amniocenteza pentru a obține o evaluare mai detaliată.
Antecedente familiale de anomalii genetice: Dacă există antecedente familiale de boli genetice sau anomalii cromozomiale, este posibil ca medicul să recomande amniocenteza pentru a evalua dacă fătul prezintă aceleași probleme.
Anomalii detectate în timpul ecografiei: Uneori, în timpul unei ecografii de rutină, pot fi observate anomalii structurale sau alte probleme ale fătului. În astfel de cazuri, amniocenteza poate fi recomandată pentru a determina dacă există probleme genetice asociate.
Decizii legate de avort: Unele femei aleg să facă amniocenteza pentru a obține informații suplimentare cu privire la sănătatea fătului înainte de a lua o decizie cu privire la continuarea sau întreruperea sarcinii în cazul unor probleme grave de sănătate ale fătului.
Riscurile amniocentezei sunt legate de introducerea acului și pot fi clasificate în riscuri materne și riscuri fetale. Riscurile materne sunt în principal cele asociate cu complicații infecțioase sau leziuni ale organelor interne.
Riscurile de infecție sunt suportate în general de lichidul amniotic, dacă procedura nu se desfășoară respectând criteriile de sterilitate, în timp ce riscul de rănire a organelor interne este un eveniment destul de rar, deoarece examinarea se face cu ajutorul unui ghid. ecografie.
Riscurile fetale pot viza infecții transmise fătului sau lichidului amniotic sau lezarea sau desprinderea membranelor amniotice.
Riscul de avort spontan legat de amniocenteză este de aproximativ 1%.
Cu toate acestea, leziunile și traumatismele prin puncție fetală sunt considerate a fi rare, deoarece monitorizarea cu ultrasunete a fost introdusă pentru a sprijini prelevarea.
Alternativele la amniocenteză pot fi investigații neinvazive ale ADN-ului fetal, capabile să identifice cu mare probabilitate cele mai frecvente anomalii cromozomiale, chiar dacă - este întotdeauna important de reiterat - acest test, în ciuda fiabilității sale, nu oferă un diagnostic dar întotdeauna un rezultat probabilist.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil