Anxietatea socială provoacă frică intensă și jenă în situații sociale. Sunt mulți copii care, zilnic, se confruntă cu anxietate sau teamă de a cunoaște oameni noi, de a avea conversații, de a merge la școală sau manifestă reticență în a relaționa cu colegii sau au dificultăți extreme în a vorbi în public.
Există adesea reacții fiziologice puternice provocate de anxietate precum tahicardie, dispneea, transpirație excesivă, roșeață, tensiune și rigiditate musculară, greață, dureri de stomac, cefalee, tulburări de somn care au inevitabil un impact negativ asupra bunăstării copiilor.
Anxietatea socială, așadar, pe lângă faptul că generează răspunsuri somatice neplăcute, generează și reacții emoționale și comportamentale care decurg din activarea unor circuite specifice creierului.
Cercetări recente au arătat că unele zone ale creierului persoanelor care suferă de anxietate socială funcționează diferit, influențând modul în care gândesc, acționează și modul lor de a percepe realitatea. Aceste domenii se referă în principal la procesarea emoțiilor, pericolelor și semnalelor sociale.
AMIGDALA: zonă care se ocupă de emoții și modulează în mod specific răspunsurile comportamentale și corporale la stimuli amenințători, este adesea hiper-activată ca răspuns la interacțiunile sociale, experimentând o frică puternică.
CORTEX PREFRONTAL: zonă responsabilă cu funcțiile de control, cum ar fi luarea deciziilor și evaluarea consecințelor acțiunilor cuiva. Ar trebui să comunice cu amigdala pentru a preveni ca aceasta să devină excesiv de activă în interacțiunile zilnice, dar acest lucru nu se întâmplă și la subiecții care suferă de anxietate socială conexiunea dintre cele două zone apare perturbată, iar cortexul nu modulează adecvat emoțiile.
HIPOCAMPUS: zonă implicată în învăţare şi memorie. Persoana cu anxietate socială se luptă să familiarizeze și să memoreze fețele unor oameni noi, care sunt întotdeauna percepuți ca străini și amenințători, activând emoții negative.
CORTEXUL CINGULAT ANTERIOR: zonă responsabilă de procesarea respingerii sociale și de a face față stresului legat de relațiile sociale. Persoanele care suferă de anxietate socială sunt extrem de sensibile atunci când se confruntă cu cineva cu expresii faciale negative. În acele momente, este posibil să se detecteze activarea acestei zone a creierului.
Cunoașterea mecanismelor care se declanșează în creier ajută la înțelegerea mai bună a copiilor pentru a identifica cele mai eficiente strategii de utilizat cu ei. Deși poate fi o provocare, cunoașterea acestor procese servește să-i susțină eficient și să-i însoțească spre depășirea dificultăților, apelând și la un profesionist atunci când este necesar pentru că este ca și cum ai construi un costum pe măsură.
Un rol important îl joacă comportamentul părinților, care poate fi atât un factor de protecție, cât și de vulnerabilitate în dezvoltarea copiilor.
Când vorbim de comportamentul părinților, trebuie să luăm în considerare desigur o gamă largă de acțiuni, precum: modelarea, încurajările, supra-protecția, intruzivitatea sau controlul, acceptarea, sprijinul, respingerea, promovarea evitării, interpretările despre anumite evenimente/întâmplări, validarea emoțiior, emoțiile exprimate, atașamentul, conflictul marital și problemele psihologice ale părinților.
Este foarte important ca părinții să cunoască simptomele copilului și să reușească să le traducă în conformitate cu tulburarea de anxietate socială.
Din acest punct de vedere, este vitală susținerea părinților și dialogul cu copiii cât mai repede posibil.
Pe de altă parte, un copil nu trebuie judecat pentru modul în care se comportă în societate pentru că este posibil să facă acest lucru involuntar.
Dacă apelăm la ajutorrul unui specialist, terapia cognitiv-comportamentală, o formă de tratament psihologic care s-a dovedit a fi eficientă pentru o serie de probleme, inclusiv depresia, tulburările de anxietate, consumul de substanțe ilicite, se dovedește a fi cea mai bună variantă pentru tratarea tulburării de anxietate socială la copii.
Aceștia pot fi ușor ajutați să aibă contact cu alți copii fără simptomele specifice atacurilor de panică și anxietății.
Numeroase studii susțin faptul că terapia cognitiv-comportamentală duce la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții individului. De altfel, terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă (sau chiar mai eficientă) decât alte forme de terapie psihologică sau chiar medicamentație specifică.
Este important ca anxietatea să fie descoperită cât mai devreme pentru a putea fi tratată la timp și a avea rezultate excelente.
Copiii au o capacitate extraordinară de vindecare a bolilor, iar de capacitatea de învățare și evoluție, nici nu încape discuție.
Ajutați de persoana potrivită, cât mai rapid posibil, copiii vor învăța să aibă încredere în ei, să iasă în evidență, să își spună părerea și să nu se mai teamă de judecata altor persoane. Totul începe de acasă: încurajează-ți copilul să se exprime!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil