Termenul „hiper-parenting” este folosit pentru a descrie o abordare parentală caracterizată prin implicație extremă și protecție excesivă din partea părinților față de proprii copii. În acest grup se încadrează diverse tipuri de părinți, printre care se numără „părinții elicopter”, „părinții plug de zăpadă” și „părinții majordom”.
Aceste categorii de părinți amplifică hiper-parentingul către niveluri mai accentuate, acționând ca și cum ar fi propriii majordomi personali ai copiilor lor. Ei intervin în aproape fiecare aspect al vieții copiilor lor, diminuând astfel independența și libertatea acestora în luarea deciziilor. Analizăm în continuare trăsăturile distincte ale „părinților majordom” și evaluăm consecințele profunde pe care acest tip de abordare parentală le poate avea asupra dezvoltării copiilor.
Citește și Greșeli părinților care îi fac pe copii lipiți și dependenți: „Evitați capcanele nedorite!”
SURSA FOTO: freepik.com @gpointstudio
În volumul său intitulat „Hyperpaternity: De la Modelul 'Mobilier' la Modelul 'Altar'”, scriitoarea și jurnalista Eva Miller explorează nuanțatele tipologii parentale din cadrul hiper-parenting, fenomen prezent în societatea de astăzi. Printre aceste tipologii se găsesc „părinții majordom”, persoane extrem de dedicate creșterii și îngrijirii copiilor lor, care intră cu tenacitate în fiecare aspect al vieții acestora, modelând, coordonând programe și structurând fiecare zi cu o atenție meticuloasă, având în vedere maximizarea succesului și a bunăstării copiilor.
Miller dezvăluie șase semne care trădează prezența unui astfel de părinte:
Control excesiv: Așa cum s-a menționat, „părinții majordom” sunt predispuși să controleze fiecare aspect al vieții copiilor lor, restricționându-le capacitatea de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități. De exemplu, organizarea petrecerilor de ziua copiilor fără consultarea lor, alegerea activităților extrașcolare fără a le cere părerea sau planificarea întregii lor rutine după școală, implicând activități pe care copiii nici nu le cunosc.
Microgestionare: Pe lângă controlul general, „părinții majordom” au tendința de a se implica în detaliile minuțioase ale activităților și sarcinilor copiilor lor. De exemplu, pot discuta despre detalii aparent neînsemnate și pot încerca să perfecționeze fiecare acțiune a copiilor, chiar și atunci când nu este necesar.
Intervenție imediată: Ca și „părinții pluguri de zăpadă”, „părinții majordom” au tendința de a interveni prompt atunci când copilul lor se confruntă cu o problemă sau o provocare. În loc să îi permită să-și găsească singur soluții, acești părinți rezolvă situațiile în locul lui.
Executarea sarcinilor pentru copii: „Părinții majordom” sunt mereu gata să asiste și să faciliteze activitățile copiilor lor, împiedicându-i astfel să dobândească independența necesară. De exemplu, le pot purta ghiozdanul la școală, le aduc un pahar de apă înainte de culcare, le leagă șireturile, pregătesc hainele pentru ziua următoare sau le servesc micul dejun.
Interferența în viața socială: „Părinții majordom” sunt inclinați să se implice excesiv în relațiile sociale ale copiilor lor, nu doar organizându-le agenda de socializare, ci și intermediind conflicte și rezolvând dispute. Aceasta poate afecta negativ dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor, deoarece îi privează de șansa de a învăța din interacțiuni directe.
Exigență de succes: Paradoxal, acești părinți, deși îmbrățișează stilul de parenting majordom, manifestă și trăsături ale stilului autoritar, impunând sau așteptând ca cei mici să atingă niveluri înalte de performanță. De exemplu, pot impune standarde extrem de înalte în ceea ce privește performanța școlară, performanța în activități extracurriculare și comportamentul general, generând astfel o presiune considerabilă asupra copiilor.
Mulți părinți adoptă inconștient rolul de „majordom” în relația cu copiii lor, încercând să le ușureze drumul și să-i protejeze de frustrări și eșecuri. Cu toate acestea, acest comportament poate deveni involuntar într-un ritm frenetic al vieții de zi cu zi. În astfel de situații, ne găsim adesea făcând lucruri în locul copiilor noștri, sub pretextul că este mai rapid și mai ușor să le legăm șireturile sau să-i ajutăm să se pregătească.
În ciuda intențiilor bune, părinții majordomi pot afecta dezvoltarea copilului în moduri subtile, dar semnificative. Ei urmăresc ceea ce cred că este cel mai bun pentru copiii lor, însă pot trece cu vederea modul în care acest tip de abordare poate influența dezvoltarea lor.
Iată câteva dintre consecințele pe care le poate avea asupra copiilor:
Dependență și lipsă de autonomie: Copiii a căror viață este gestionată în totalitate de părinți pot avea dificultăți în dezvoltarea independenței și autonomiei. Aceasta, la rândul ei, îi poate afecta în dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor.
Lipsa rezilienței: Protejați constant de dificultăți și provocări, copiii pot avea dificultăți în a dezvolta reziliența emoțională. Ei nu învață cum să facă față eșecurilor, frustrărilor și momentelor dificile, ceea ce poate influența negativ sănătatea lor mentală pe termen lung.
Deficitul de abilități sociale: Supraprotecția îi poate priva pe copii de oportunități importante de interacțiune cu semenii lor. Aceasta poate limita dezvoltarea abilităților sociale esențiale precum comunicarea eficientă, colaborarea și gestionarea conflictelor cotidiene.
Evitarea erorilor: Când părinții fac totul pentru copii, aceștia nu învață să gestioneze eșecul sau greșelile. Acest lucru poate duce la lipsa abilităților de asumare a responsabilității și de reparare a consecințelor propriilor acțiuni.
Presiune și anxietate: Copiii crescuți într-un mediu de părinți majordom pot resimți o presiune constantă de a răspunde așteptărilor părinților. Aceasta poate genera anxietate și stres, deoarece copiii se simt obligați să atingă mereu nivelul impus de părinți.
Stimă de sine scăzută: Deși paradoxal, stilul intens și supraprotector de parenting poate afecta negativ încrederea în sine și bunăstarea emoțională a copilului, având repercusiuni asupra fericirii lor pe termen lung.
Este important să recunoaștem că, deși nu toți copiii crescuți de părinți „majordom” vor experimenta toate aceste consecințe, este important să fim conștienți de acest comportament și să încercăm să-l corectăm. În efortul de a crea o bază solidă pentru viața adultă a copiilor, trebuie să adoptăm o abordare echilibrată a educației parentale, în care oferim atenția și sprijinul necesare, dar și spațiul pentru creșterea autonomiei și încrederii în sine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil