Unii părinți pot avea, uneori, așteptări nerealiste față de copii. Iată câteva astfel de așteptări care pot fi dăunătoare pentru copii, conform unnui specialist.
Copiii sunt, prin natura lor, copii. Asta înseamnă că, în calitate de adulți, părinții trebuie să evite să aibă de la ei aceleași așteptări pe care le-ar avea de la alți adulți.
Creierul copiilor este încă în dezvoltare, astfel că aceștia nu au aceleași abilități intelectuale și comportamentale ca adulții. „Copiii nu sunt mini-adulți”, subliniază Martha Deiros Collado, psiholog specialist în copii.
Acesta este și motivul pentru care micuții au un control limitat asupra emoțiilor și comportamentului lor: „Copiii și adolescenții au un control scăzut asupra impulsurilor, capacitățile lor de autoreglare emoțională sunt imature și, de multe ori, vorbesc fără a gândi, nu pentru că ar fi nepoliticoși, ci pentru că sunt încă în proces de învățare și creierul lor nu îi ajută să amortizeze impulsurile și emoțiile puternice într-un mod fiabil.”
Părinții nu prea pot face mult în această privință: „Copiii sunt în dezvoltare și învață abilități sociale, abilități verbale, controlul impulsurilor, răbdare și modalități de a face față emoțiilor puternice care îi copleșesc. Când încetăm să așteptăm de la copii să se comporte ca adulți și acceptăm că și noi suntem imperfecți, deschidem spațiu pentru a-i vedea pe copii așa cum sunt, cu motivațiile, nevoile și personalitatea lor. Și le acordăm (și nouă înșine) puțină grație.” Până când vor învăța să stăpânească aceste abilități emoționale, psihologul sugerează să lăsăm deoparte patru așteptări nerealiste.
„Mulți adulți refuză să împartă mâncarea sau obiectele personale cu alții, iar asta nu este un lucru grav. Ai dreptul să nu o faci, la fel și copilul tău”, explică psihologul. Adulții cred adesea că învață generozitatea forțând copiii să împartă. Totuși, copiii au dreptul să păstreze anumite lucruri doar pentru ei. Acest lucru îi învață să își respecte propriile limite și nevoi.
„Mulți adulți își exprimă sentimentele mai degrabă decât să își comunice nevoile. De exemplu, pot spune: «E în regulă acolo, pe canapea?» în loc să spună clar: «Sunt foarte obosit, te rog, nu te așeza acolo, ajută-mă să pregătesc cina»”, explică specialistul. Copiii nu au nici ei aceste abilități de a-și exprima clar nevoile. De obicei, își vor exprima nevoile prin intermediul emoțiilor lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil