A fi fratele sau sora mai mare aduce cu sine atât privilegii, cât și responsabilități. Deși rolul de „cel mai mare” poate părea adesea unul de putere și autoritate, în realitate, acesta poate veni cu o povară invizibilă.
Nu este întotdeauna ușor să îți asumi rolul de frate mai mare. Mai ales că, pe lângă faptul că trebuie să împarți părinții, se adaugă și presiunea de a fi cel mai mare.
O formă de sarcină mentală despre care se vorbește mai puțin. Explicație: timp de luni și chiar ani, ai fost singurul. Singurul copil răsfățat de părinți, vedeta lor, centrul atenției lor.
Apoi a apărut „micuțul”, noul bebeluș, care necesită atât de multă atenție, care monopolizează părinții, care plânge și mestecă tot ce găsește. Nu e ușor să te vezi pus pe locul doi.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Dificultatea de a face loc, de a împărți părinții, jucăriile, uneori chiar și camera, este adesea însoțită de presiunea de a fi cel mai mare. O presiune de care sunt, de obicei, vinovați adulții, uneori fără să își dea seama.
Camille Rochet, psiholog specializat în familie, intervievată de Cosmopolitan, vorbește despre „sarcina mentală a fratelui mai mare”.
„Această sarcină mentală înseamnă să simți ce așteaptă părinții de la tine și să răspunzi la așteptările lor, să fii ceea ce părinții așteaptă de la tine”.
Și adaugă că aceasta devine o problemă atunci când „uităm că fratele mai mare este încă un copil, atunci când nu mai avem răbdare cu comportamentele lui imature, doar pentru că este cel mai mare”.
Pentru a nu repeta greșelile, iată 8 fraze prea des rostite de adulți și care ar trebui evitate:
Fratele mai mare a fost primul care a venit pe lume și nu este vinovat pentru asta. Nu trebuie să se simtă niciodată dator, nici față de părinți, nici față de fratele sau sora mai mică.
Deși ajutorul reciproc este important, a pune pe umerii fratelui mai mare rolul de „co-părinte” poate crea un sentiment de responsabilitate nedreaptă.
Aceasta pune o presiune inutilă pe fratele mai mare, ca și cum ar trebui să fie mereu impecabil, fără a avea dreptul la greșeli.
Aceasta poate fi percepută ca o solicitare de a-ți sacrifica propriile dorințe pentru binele celorlalți, doar din cauza vârstei.
Această frază invalidează emoțiile fratelui mai mare și îl poate determina să-și reprime sentimentele.
Dacă această frază este folosită pentru a justifica așteptări sau responsabilități suplimentare, poate fi percepută ca fiind nedreaptă.
De multe ori, părinții devin mai permisivi cu fratele mai mic, riscând să fie nedrepți față de fratele mai mare.
Comparațiile nu sunt niciodată justificate… Ele pot doar să creeze un sentiment de nedreptate și o insecuritate afectivă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil