Ce se întâmplă în copilărie și modul în care învățăm și suntem învățați să gestionăm emoțiile în acești ani lasă o amprentă de neșters asupra vieții adulte.
Din acest motiv, experții spun că rolul părinților este esențial în învățarea și modelarea emoțiilor, în special a celor negative derivate din situații complicate, și în prevenirea posibilelor probleme de sănătate mintală în viitor.
Specialiștii subliniază că există două elemente fundamentale care determină stilul parental: pe de o parte, afecțiunea, „înțeleasă ca manifestări de afecțiune și comunicare între părinți și copii”, și fermitatea, adică controlul și stabilirea de limite și reguli.
Nivelul în care apar aceste două componente determină tipul de stil parental, care poate fi unul dintre cele patru: autoritar, permisiv, neglijent sau echilibrat.
Stilul autoritar se caracterizează printr-un nivel ridicat de fermitate și un grad scăzut de agreabilitate.
„Părinții care adoptă acest stil de educație nu comunică cu copiii lor, nu le permit să negocieze și sunt confortabili cu utilizarea pedepsei”, explică experții de la Ginso, Asociația pentru Managementul Integrării Sociale. „În fața acestui stil de parenting, copiii învață că puterea aduce drepturi și că adultul ia deciziile, impunându-și voința, iar copiii trebuie să se supună pentru a fi iubiți sau pentru a evita pedepsele”, adaugă aceștia.
În acest context, ca răspuns cognitiv, afectiv şi comportamental, copiii care experimentează un stil autoritar învață să manipuleze pentru a obține ceea ce își doresc.
„La vârsta adultă, acești tineri pot dezvolta probleme emoționale, cum ar fi stima de sine scăzută, autopercepție negativă, dependență sau iritabilitate.”
Pe de altă parte, părinții care adoptă un stil permisiv manifestă un nivel ridicat de bunătate, dar un grad scăzut de fermitate. Potrivit experților, principala problemă este că „acest stil de parenting se caracterizează prin supraprotecție: părinții își protejează excesiv copiii pentru a-i împiedica să se confrunte cu problemele vieții, prevenind astfel frustrarea și conștientizarea dificultăților”.
Din această cauză, copiii care au beneficiat de o educație permisivă ajung să creadă că merită un tratament special din partea altora și învață că dragostea înseamnă îngrijire unidirecțională.
„Pe măsură ce cresc, acești tineri pot părea fericiți, spontani și aparent în siguranță, dar pot întâmpina dificultăți în fața problemelor și pot deveni impulsivi, dependenți sau chiar agresivi, manifestând probleme în relațiile personale și imaturitate”, explică experții.
„În terapie, întâlnim părinți care oscilează între permisivitatea totală și controlul absolut, fie din lipsa cunoștințelor necesare pentru a adopta stilul parental potrivit, fie din lipsa angajamentului față de educația copiilor lor”, spune Marian Sánchez, psiholog în sănătate la Centrul Terapeutic Rezidențial Recurra Ginso și expert în Terapie Familială Sistemică.
Pentru a îmbunătăți această situație, specialistul recomandă crearea unor spații de comunicare cu copiii, pentru a facilita dialogul și stabilirea unor reguli și limite care să le ofere siguranță și să încurajeze participarea acestora la luarea deciziilor și rezolvarea individuală a conflictelor.
SURSA FOTO: freepik.com @stocky01
În ceea ce privește stilul neglijent, acesta apare atunci când lipsesc atât fermitatea, cât și bunătatea.
„Părinții nu stabilesc limite sau reguli și nici nu manifestă afecțiune față de copiii lor. Copiii care cresc într-un astfel de mediu învață că nu sunt importanți și că singura alternativă este să renunțe sau să caute să aparțină în orice fel. Ei cred că trebuie să fie într-un anumit mod pentru a primi afecțiune și se simt vinovați că părinților lor nu le pasă de ei. În plus, acești copii arată lipsă de rădăcini și nefericire și adesea trec neobservați.”
Potrivit psihologilor, în adolescență, acești tineri vor căuta să aparțină unui grup pentru a-și compensa neajunsurile, iar în această perioadă pot apărea comportamente riscante, răceală emoțională și dificultăți în formarea legăturilor emoționale sănătoase.
După cum a explicat Carlos Benedicto, doctor în psihologie: „majoritatea infractorilor minori au avut parte de un stil parental neglijent, care a cauzat o dereglare emoțională gravă. La Centrele de Măsuri Judiciare lucrăm cu acești minori pentru a le remedia dificultățile emoționale prin intervenții multifocale, abordând atât nivelul individual, cât și pe cel de grup și familial.”
În final, stilul echilibrat sau parentingul pozitiv prezintă un echilibru între bunătate și fermitate, fiind caracterizat printr-un nivel ridicat de comunicare, afecțiune și apreciere pentru realizările și lecțiile învățate.
Potrivit specialiștilor, copiii care beneficiază de această formă de educație învață că libertatea vine împreună cu responsabilitatea și respectul, își cunosc locul în familie și știu să rezolve conflictele, fiind responsabili pentru acțiunile lor și consecvenți cu acestea.
„Părinții ar trebui să aspire la un stil echilibrat, astfel încât copiii lor să aibă o bază solidă pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de coping. Totuși, dacă stilul parental din copilărie a fost negativ, acesta poate fi abordat la vârsta adultă prin terapii axate pe probleme și emoții”, adaugă Marian Sánchez.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil