Generația Baby Boomer (definită ca fiind persoanele născute între 1946 și 1964) pur și simplu nu rezonează cu tendința actuală de „parenting blând”.
Boomerii se află acum în etapa de bunici (și uneori chiar străbunici) din viața lor. Aceștia și-au crescut copiii în anii '70, '80, '90 și, în unele cazuri, chiar în anii 2000, adoptând un stil parental considerabil diferit față de cel preferat de părinții din prezent.
Generațiile X, Millennial și Z au optat conștient pentru educația parentală blândă, un stil pe care mulți Boomeri îl percep ca fiind excesiv de permisiv.
Conform Clinicii Mayo, există patru stiluri parentale principale: autoritar, democratic, permisiv și neglijent. Boomerii au înclinat, în general, spre un stil mai autoritar sau, uneori, neglijent – o abordare în contrast puternic cu parentingul blând sau democratic, adoptat de părinții de astăzi.
În trecut, aceștia își țineau copiii din generațiile X și Millennial la standarde foarte ridicate, aplicând consecințe stricte atunci când regulile nu erau respectate. În schimb, părinții care practică educația blândă adoptă o abordare caldă și flexibilă, păstrând totuși autoritatea în relația cu copiii.
Din cauza unei mentalități mai rigide, mulți boomeri nu sunt mereu de acord cu stilurile moderne de parenting. Totuși, educația parentală blândă are beneficii clare, chiar dacă acestea nu sunt pe deplin acceptate de generația Boomer.
Iată 11 beneficii ale educației parentale blânde cu care boomerii nu sunt în totalitate de acord, conform Your Tango.
Învățarea copiilor să-și recunoască emoțiile este unul dintre beneficiile educației parentale blânde, de care generația Boomer nu este întotdeauna convinsă.
În trecut, părinții boomer obișnuiau să le spună copiilor lor să „se adune” sau „să treacă peste” momentele dificile, minimalizând emoțiile intense. Această mentalitate a dus adesea la asocierea vulnerabilității cu slăbiciunea, lucru care, pe termen lung, a avut efecte negative asupra copiilor.
În schimb, educația parentală blândă îi ajută pe copii să pună cuvinte pe ceea ce simt, dezvoltându-le conștiința de sine și conexiunea emoțională. Terapeutul licențiat de căsătorie și familie, April Eldemire, citează cercetările psihologului Dr. John Gottman, subliniind că „conștientizarea emoțională și capacitatea de a gestiona sentimentele determină succesul și fericirea copiilor pe parcursul vieții”.
„Folosiți emoțiile negative ale copilului ca pe o oportunitate de a vă conecta, de a vindeca și de a crește”, recomandă Eldemire. „Exprimați empatie și înțelegere, pentru ca micuțul vostru să poată învăța să-și înțeleagă și să-și gestioneze starea emoțională.”
Ea subliniază importanța de a-i ajuta pe copii să își numească emoțiile, explicând că „odată ce copiii reușesc să-și recunoască și să-și eticheteze corect sentimentele, devin mai capabili să se regleze emoțional, fără să se simtă copleșiți”.
Deși boomerii pot percepe educația parentală blândă ca fiind prea permisivă, în realitate, aceasta modelează empatia și înțelegerea, contribuind la creșterea inteligenței emoționale a copiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @ollyy
Un alt beneficiu al educației parentale blânde, care nu este pe deplin acceptat de generația Boomer, este modul în care aceasta încurajează imaginația copiilor. O concepție greșită frecventă despre parentingul blând este că le permite copiilor să facă tot ce doresc, fără consecințe – o trăsătură asociată mai degrabă cu educația permisivă.
Părinții blânzi stabilesc așteptări clare pentru copiii lor și le explică limitele. Ei impun reguli adecvate vârstei, dar oferă și opțiuni în cadrul acestor limite, creând astfel un spațiu care permite copiilor să fie creativi. Deși părinții ascultă emoțiile și preocupările copiilor, deciziile finale le aparțin.
Acest stil de parenting le oferă copiilor un sentiment de siguranță necesar pentru a explora lumea din jur. Creșterea într-un mediu cald și plin de afecțiune le permite micuților să-și dezvolte imaginația fără teama de repercusiuni sau judecăți.
Unul dintre beneficiile educației parentale blânde este că aceasta le permite copiilor să facă greșeli, un aspect cu care generația Boomer nu este întotdeauna de acord. Spitalul de Copii UC Davis descrie educația parentală blândă ca fiind o formă de parenting pozitiv, subliniind că acest stil transmite „mesajul puternic: ești iubit, ești valoros, contezi”.
Încurajarea constantă, în locul criticilor dure, contribuie la creșterea încrederii copiilor, permițându-le să prospere, nu doar să supraviețuiască. Părintele blând oferă o bază stabilă pentru ca micuții să devină adulți de succes, ghidându-i prin laude și educație, spre deosebire de mantra frecvent întâlnită în rândul părinților boomer: „Pentru că așa am spus eu”. Această expresie, foarte comună în anii ’70 și ’80, a limitat adesea dialogul dintre părinți și copii.
Copiii generațiilor millennial și X erau adesea instruiți să urmeze reguli fără să ceară explicații, fiind încurajați să se conformeze și să evite pedeapsa cu orice preț. În contrast, parentingul blând pune accent pe explicarea „de ce-ului” din spatele fiecărei reguli, oferind copiilor contextul necesar pentru a înțelege comportamentele așteptate.
Sentimentul de siguranță pentru a face greșeli le oferă copiilor libertatea de a explora și de a-și dezvolta autenticitatea. Acest lucru contribuie la creșterea încrederii în sine și la o mai bună înțelegere a propriilor abilități.
Boomerii nu înțeleg întotdeauna că empatia și compasiunea nu sunt doar abilități „soft”, ci constituie fundamentul unei dezvoltări emoționale sănătoase. Atunci când părinții sunt atenți la trăirile emoționale ale copiilor lor, le arată acestora cât de valoroase sunt sentimentele.
Jan L. Bowen, autor și lider de opinie, a împărtășit câteva lecții importante pe care părinții și copiii le pot învăța împreună, inclusiv cum să manifeste compasiune.
„Să le spui copiilor să se întărească este sfâșietor – și, de fapt, nu îi face mai puternici într-un mod care să le îmbunătățească viața sau să îi protejeze”, explică Bowen. „Ne trimitem copiii într-o societate complexă în care noi, ca adulți, nu am reușit pe deplin să navigăm.” Ea continuă: „La urma urmei, nu putem crește copii de succes și responsabili dacă noi înșine nu suntem de succes și responsabili, nu-i așa?”
Bowen subliniază că „trebuie să acceptăm că învățăm aceste abilități în timp ce le predăm”. Ea sugerează să le arătăm copiilor cum compasiunea față de ceilalți contribuie la comunitatea în care trăim. „Fă actele aleatorii de bunătate o parte a culturii tale familiale, integrând gesturi de compasiune în rutina zilnică, ori de câte ori este posibil.”
Actele de compasiune nu trebuie să fie elaborate sau extravagante. Pot fi gesturi simple, cum ar fi să duci prăjituri vecinilor în timpul sărbătorilor sau să saluți un străin pe stradă. Aceste mici momente de conexiune îmbogățesc viețile tuturor. Prin exemplul bunăvoinței, copiii învață să se trateze și pe ei înșiși cu compasiune – o abilitate esențială pe care boomerii au omis adesea să o cultive în propria lor călătorie parentală.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Un alt beneficiu clar al parentingului blând, pe care boomerii nu îl acceptă în totalitate, este modul în care acesta susține o sănătate mintală echilibrată. Creșterea alături de părinți din generația Boomer a însemnat, adesea, că sănătatea mintală era ignorată sau considerată un subiect tabu.
În anii ’70, ’80 și ’90, exista o conștientizare redusă și un sprijin limitat pentru sănătatea mintală, ceea ce a dus la formarea unei mentalități distincte în rândul generațiilor X și Millennials, potrivit căreia solicitarea de ajutor suplimentar era percepută ca un semn de slăbiciune.
Boomerii pot considera că parentingul blând îi face pe copii „prea sensibili” sau „moi” însă, în realitate, acest stil parental le oferă instrumentele necesare pentru a deveni adulți bine adaptați și de succes.
Conform cercetărilor efectuate de Human Flourishing Program de la Universitatea Harvard, capacitatea unei persoane de a prospera la vârsta mijlocie este strâns legată de nivelul de căldură parentală primit în copilărie. Studiul a arătat că persoanele care au beneficiat de un nivel ridicat de căldură parentală în copilărie au avut:
cu 21% mai multe șanse de a înflori la vârsta mijlocie;
cu 19% mai multe șanse de a avea o bunăstare psihologică ridicată;
cu 13% mai multe șanse de a experimenta o bunăstare socială ridicată.
De asemenea, căldura parentală a fost asociată cu o reducere de 18% a riscului de depresie.
Rezultatele acestui studiu susțin ideea că o abordare blândă în creșterea copiilor este, de fapt, benefică, chiar dacă boomerii ar putea să nu fie de acord.
Tendința boomerilor de a desconsidera emoțiile a creat o dinamică ce a afectat capacitatea copiilor lor de a forma relații sănătoase mai târziu în viață. Părinții boomer adesea nu au dorit sau nu au fost capabili să gestioneze rănile emoționale ale copiilor lor, ceea ce poate duce la dezvoltarea unui stil de atașament nesigur la vârsta adultă.
În schimb, parentingul blând oferă copiilor o bază solidă pentru prietenii hrănitoare și parteneriate romantice armonioase.
Terapeutul și expertul în atașament Eli Harwood explică faptul că, atunci când „crești într-o casă sigură, ai o valiză plină de siguranță, demnitate și încredere. Dacă, însă, crești într-o casă nesigură, acea valiză rămâne goală. Astfel, în loc să te aventurezi cu încredere în lume, pornești în căutarea lucrurilor care îți lipsesc pentru a te simți complet.”
„Relațiile noastre de atașament sunt cele care ne umplu această valiză”, continuă Harwood. „Relațiile de atașament sigure ne oferă un sentiment solid al valorii proprii, o idee clară despre cum arată și cum se simt relațiile sănătoase și o alianță puternică cu propriile noastre emoții și corpuri.”
În schimb, „experiențele de atașament nesigur lasă rucsacul nostru relațional fără lucrurile esențiale pentru a ne simți în siguranță atât în noi înșine, cât și în relațiile noastre adulte”, dezvăluie Harwood. „Copiii atașați în mod sigur apelează la îngrijitorii lor atunci când sunt în dificultate, iar adulții cu un stil de atașament sigur se bazează pe partenerii lor, prietenii apropiați și alte persoane dragi atunci când se simt vulnerabili sau dereglați emoțional.”
Harwood subliniază că a cere ajutor nu este o povară pentru ceilalți, ci dimpotrivă, construiește intimitate și consolidează legătura dintre oameni. „Când cerem ajutor sincer și deschis, nu îi împovărăm pe ceilalți, ci întărim conexiunile dintre noi”, afirmă ea.
De asemenea, Harwood punctează că persoanele care au crescut fără părinți conectați emoțional pot învăța să dezvolte un stil de atașament sigur mai târziu în viață. Acest lucru este posibil dacă aleg să depună eforturi pentru vindecare și să reformuleze modul în care funcționează în relații.
Mulți boomerii cred că părinții de astăzi sunt atât de blânzi încât susțin comportamente problematice în dezvoltare, dar, în realitate, parentingul blând le oferă copiilor spațiu pentru a explora întreaga gamă de sentimente într-un mediu sigur.
Emily Oster, autoare și CEO al „ParentData”, descrie educația blândă ca fiind „o combinație de comportamente și abordări care se concentrează pe a fi receptivi, a lua în serios sentimentele copiilor, a stabili și menține limite și a aborda comportamentele dificile prin discuții, mai degrabă decât prin pedepse.”
Ea subliniază că, indiferent de abordarea parentală aleasă, cheia este să existe „consecvență în ceea ce privește recompensele și consecințele”.
„Copiii reacționează bine atunci când știu la ce să se aștepte”, explică Oster. „Oricare ar fi sistemul de modificare a comportamentului sau disciplină pe care îl adoptați, acesta trebuie să fie unul pe care îl puteți urmări constant (și toți cei care sunt implicați în îngrijirea copilului)”.
„Dacă este un sistem cu avertismente și time-out, trebuie să le aplicați de fiecare dată. Dacă este un sistem mai orientat spre discuții și soluționarea comună a conflictelor, atunci trebuie să îl aplicați constant”, conchide ea.
Prin recunoașterea și validarea emoțiilor copiilor lor, părinții blânzi reduc frecvența crizelor de furie. În timp ce conflictele în parenting sunt inevitabile, parentingul blând reduce luptele pentru putere, promovând colaborarea și exprimarea emoțională.
În cadrul parentingului blând, copiii sunt îndrumați să ia decizii care le sunt benefice, mai degrabă decât să fie forțați să-și asculte părinții „doar pentru că”. Părintele blând funcționează ca un echilibru între parentingul autoritar și cel permisiv. Părinții blânzi explică opțiunile disponibile copiilor lor și îi sprijină în procesul de alegere a ceea ce funcționează cel mai bine pentru ei.
Terapeutul somatic Yolanda Renteria împărtășește diverse modalități prin care copiii pot dezvolta empatie și răbdare, trăsături care susțin luarea deciziilor independente. Ea recomandă părinților să „învățe instrumente și strategii pentru a fi părinți mai eficienți”, subliniind că „primele opțiuni de disciplină care vor apărea sunt cele la care am fost expuși noi în copilărie”.
„De multe ori, frustrarea noastră față de copii provine din faptul că nu știm ce să facem, în afară de abordările la care am fost noi învățați”, explică Renteria. „Este important să înțelegem educația parentală cu autoritate și să provocăm această narațiune”.
Nu este ușor pentru părinți să-și lase copiii să aibă control asupra unor aspecte ale propriei lor vieți, dar aceasta este o parte esențială a învățării lor cum să devină adulți independenți și responsabili. Copiii nu vor lua întotdeauna deciziile corecte, dar a le oferi un „loc moale” unde să aterizeze atunci când greșesc este esențial pentru dezvoltarea lor emoțională.
SURSA FOTO: freepik.com @Gray StudioPro
Învățarea copiilor să fie în contact cu emoțiile lor este o parte esențială a educației parentale blânde, deschizând astfel calea pentru autoreglementarea emoțională. Învățând mecanisme de adaptare sănătoase, copiii învață cum să se angajeze într-un dialog echilibrat, chiar și în mijlocul unei tensiuni crescute. În loc să strige sau să se închidă, ei rămân deschiși la minte și vulnerabili.
Psihologul dr. Barbara Becker Holstein ne sfătuiește că există modalități prin care părinții pot construi încrederea conversațională cu copiii lor, pentru a-i ajuta să se deschidă și să-și împărtășească sentimentele și experiențele. Ea abordează aspectele practice ale comunicării, recomandând ca părinții să-și acorde timp pentru a le pune copiilor întrebări importante, în loc să le ceară să răspundă la subiecte sensibile fără pregătire.
Dr. Becker Holstein sugerează că părinții își pot face copiii să se deschidă, împărtășind mai întâi informații despre ei înșiși. „Împărtășește-ți cele mai profunde sentimente, frici și chiar secretele din copilărie, în momentele potrivite ale conversației, în timp ce pui întrebări”, recomandă ea. „Copiii tăi trebuie să știe că ești om și că ai făcut și greșeli în timpul adolescenței. Vrem ca aceștia să ne vadă ca pe niște ființe perfecte, dar adevărul este că ai fost și tu copil și ai trecut prin eșecuri și succese.”
„Păstrarea unei relații realiste cu copiii tăi te va face mai accesibil și mai identificabil, ajutându-i să se simtă nu doar iubiți, ci și auziți și înțeleși”, conchide dr. Becker Holstein.
Părinții și bunicii din generația boomer au avut, în general, o atitudine laissez-faire față de inteligența emoțională. „Te-ai descurcat bine” este un refren comun al părinților din acea perioadă, dar copiii lor adulți adoptă o abordare mai atentă în creșterea copiilor, în contrast direct cu stilul lor de parenting.
Annie Pezalla, profesor de psihologie la Colegiul Macalester, și profesorul Alice Davidson de la Colegiul Rollins, au colectat date de la peste 100 de părinți americani cu cel puțin un copil între 2 și 7 ani, realizând prima investigație sistematică despre ce înseamnă să fii părinte blând.
Potrivit „părinților blânzi care se autoidentifică”, stilul „se concentrează pe trei aspecte principale: părinții care își reglează propriile emoții, cum ar fi rămânerea calmi în orice situație; ajutându-și copiii să își identifice și să își gestioneze emoțiile; și punând un accent puternic pe afecțiunea fizică și emoțională.”
Pezalla descrie parentingul blând ca „o reacție împotriva stilului ierarhic tradițional de parenting, care a fost mult mai disciplinar... Mișcarea parentală blândă reprezintă o schimbare de 180 de grade față de acest stil, părinții dorind un stil mai democratic – unul care pune părintele pe picior de egalitate cu copilul. Este o schimbare uriașă.”
„Părinții au spus: «Nu mai vreau să fac asta [așa cum am fost crescut] – vreau să fiu mai bun»”, explică ea. „Ei își învață copiii să își exprime sentimentele cu voce tare, ceea ce le permite să proceseze emoțiile dureroase fără să se simtă judecați. Drept urmare, copiii dezvoltă un puternic sentiment de reziliență emoțională, ceea ce îi ajută să își gestioneze sentimentele într-un mod sănătos pe tot parcursul vieții.”
Părintele blând se bazează pe respect, încredere și înțelegere reciprocă, toate aceste elemente creând o legătură puternică între părinți și copii. Legăturile strânse pot reduce stresul familial, permițând astfel o gospodărie mai calmă și mai fericită. Totuși, parentingul blând nu este doar „curcubeu și fluturi”, așa cum subliniază Pezalla.
Ea menționează presiunile interne care pot apărea în urma acestui stil de parenting, spunând: „Aceștia sunt părinți A+ care depun foarte multă muncă serioasă pentru a face bine copiilor lor, dar se tem că se vor epuiza singuri.”
„Părintele blând este o muncă extraordinară, cel puțin conform părinților care ne spun acest lucru”, continuă ea.
Pezalla oferă un sfat înțelept celor care încearcă să fie părinți blânzi, afirmând: „Părinții subestimează adesea rezistența copiilor lor.”
„Fiți blânzi cu voi înșivă”, spune ea, un sfat care este valabil pentru toți părinții, indiferent de stilul lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil