Educația este fundamentul oricărei societăți prospere, iar calitatea sistemului de învățământ reflectă nivelul de dezvoltare al unei națiuni.
Din păcate, în România, acest fundament este șubred și din ce în ce mai depărtat de modelele internaționale moderne, așa cum a subliniat Oana Moraru, expert în educație, în cadrul unui interviu recent la ZUnivers Podcasts:
”Școala noastră de Stat a rămas cam cu 50 de ani în urmă față de modelele care s-au tot updatat în lume. Însă, în ea, mai supraviețuiesc, să zicem, un procent de 11-12%, profesorii extraordinari, părinți implicați, care încă țin sistemul în picioare. Gândește-te că din orice generație, în ultimii 2-3 ani de clase pregătitoare care au intrat, din ei au terminat bacalaureatul numai 40%. Ce să mai descriu în cuvinte? Suntem mai rău decât Corea de Sud după război, adică de-aia avem și atât arată, de analfabeți.
Școala noastră nu e în stare să-și țină copiii pe o linie de plutire și să lucreze cu media. O școală bună, o peste tot în lume, are oricum și vârfuri și copii foarte slabi, cu un nivel de traumă, cu intervenții specializate. Noi astea le avem oricum natural: extremele. Școala noastră nu lucrează cu media, lucrează cu vârfurile, cu cei care sunt foarte buni”, a spus expertul în educație, Oana Moraru în cadrul ZUnivers Podcasts.
Declarațiile Oanei Moraru reflectă o realitate pe care o simt atât elevii, cât și părinții din România. În timp ce alte țări au implementat sisteme educaționale moderne, adaptate nevoilor unei societăți în continuă schimbare, învățământul românesc a rămas ancorat într-un model rigid și învechit.
Programa școlară suprasolicitantă, axată pe memorare mecanică și lipsa unei abordări interdisciplinare, îi împiedică pe elevi să-și dezvolte gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor.
De asemenea, lipsa resurselor și a investițiilor în infrastructură, tehnologie și formare continuă a cadrelor didactice accentuează decalajul față de standardele internaționale.
Experiența din alte țări ne arată că școlile moderne pun accent pe învățarea bazată pe proiecte, pe tehnici de colaborare și pe adaptarea predării la nevoile individuale ale elevilor. În România, însă, sistemul pare blocat în practici de predare care nu răspund realităților contemporane.
Foto: Freepik@freepik
Cu toate acestea, în mijlocul acestui peisaj sumbru, există profesori dedicați și părinți implicați care fac tot posibilul pentru a oferi copiilor o educație de calitate. Așa cum menționează Oana Moraru, aproximativ 11-12% dintre cadrele didactice reușesc să facă diferența prin metode inovatoare și prin dorința lor de a inspira elevii.
Acești profesori sunt adevărații piloni ai sistemului, care aduc schimbări pozitive la nivel micro, în ciuda tuturor obstacolelor. De asemenea, părinții implicați contribuie activ la îmbunătățirea mediului de învățare, fie prin sprijinirea activităților școlare, fie prin completarea educației formale cu resurse externe (meditații, cursuri extracurriculare).
Potrivit Oanei Moraru, doar 40% dintre elevii care încep clasa pregătitoare ajung să promoveze examenul de Bacalaureat, ceea ce evidențiază gravele lacune ale sistemului:
”Din orice generație, în ultimii 2-3 ani de clase pregătitoare care au intrat, din ei au terminat bacalaureatul numai 40%. Ce să mai descriu în cuvinte? Suntem mai rău decât Corea de Sud după război, adică de-aia avem și atât arată, de analfabeți.”
Aceste cifre indică nu doar eșecul sistemului de a motiva și susține elevii, ci și lipsa unor strategii eficiente de intervenție pentru prevenirea abandonului școlar.
Spre deosebire de alte sisteme educaționale, care dispun de programe specializate pentru a sprijini copiii cu dificultăți de învățare, școala românească nu reușește să asigure nici măcar o "linie de plutire" pentru elevii cu performanțe medii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.