Tristețea este o emoție naturală, pe care o experimentăm cu toții, inclusiv copiii. În general, episoadele de tristețe pot apărea ca răspuns la pierderi, schimbări sau dificultăți și sunt parte din procesul sănătos de adaptare emoțională.
Când tristețea devine persistentă sau afectează semnificativ comportamentul și dezvoltarea copilului, poate fi un semnal de alarmă care necesită atenție.
Psihologul Yolanda Crețescu aduce în discuție în cadrul ZUnivers Podcast un aspect esențial legat de modul în care ne raportăm la sănătatea emoțională a copiilor noștri.
Ea observă că „este extrem de important să reînvățăm să trăim. Ce observ eu în cabinet, și nu numai eu, și colegii mei de breasle, este că am pierdut naturalul.
Nu mai știm să ne creștem firesc copiii, nu mai știm când să ne desprindem de ei, ce să facem cu ei și simt așa, în ultimii, aș spune chiar 10 ani, nevoia unui psiholog de familie, așa cum există și medicul de familie. Când naști un bebeluș, ai un neonatolog, după care te preia pediatrul.
Și pediatrul spune ce să faci la 3 luni, la 6 luni, cum e cu diversificarea, care sunt etapele de dezvoltare fizice ale copiilor și tare aș introduce și acest psiholog de familie.
Pentru că noi știm biologic ce să facem copiii noștri, nici acolo nu facem chiar cum trebuie, dar avem nevoie să înțelegem că și emoțional copiii noștri au nevoie de niște stadii de dezvoltare pe care noi să le respectăm și să le urmărim în dezvoltarea copiilor”.
Așa cum monitorizăm stadiile de dezvoltare fizică ale copiilor cu ajutorul neonatologilor și pediatrilor, Crețescu subliniază importanța introducerii unui „psiholog de familie”.
Rolul acestuia ar fi de a sprijini părinții în înțelegerea și gestionarea etapelor de dezvoltare emoțională ale copiilor. Dincolo de nevoile biologice, copiii traversează stadii emoționale critice care, dacă nu sunt susținute adecvat, pot afecta echilibrul lor interior și relațiile viitoare.
Există câteva semnale care pot indica faptul că tristețea copilului necesită intervenția unui specialist:
Persistența: Dacă tristețea durează mai mult de câteva săptămâni fără o cauză aparentă.
Schimbări majore în comportament: Lipsa de interes pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere, scăderea performanțelor școlare sau izolarea socială.
Semne fizice: Tulburări de somn, apetit scăzut sau dureri frecvente fără cauze medicale clare.
Discurs negativ: Copilul își exprimă frecvent gânduri de inutilitate, vinovăție sau lipsă de speranță.Întoarcerea la firesc
Reînvățarea „naturalului” în parenting înseamnă mai mult decât respectarea unor principii educative. Înseamnă să fim prezenți emoțional, să ascultăm și să recunoaștem că sănătatea emoțională a copilului nostru este la fel de importantă ca cea fizică.
Așa cum înțelegem că diversificarea alimentară trebuie făcută treptat, tot astfel trebuie să înțelegem și că susținerea emoțională a copilului nostru este un proces.
Psihologul de familie poate deveni un sprijin valoros pentru familii, oferind îndrumare nu doar în momentele de criză, ci și pentru prevenirea problemelor emoționale. Astfel, am putea asigura o dezvoltare armonioasă și o relație sănătoasă între generații.
Tristețea copiilor nu trebuie ignorată, dar nici supraanalizată. Cu ghidajul potrivit, putem face diferența între o emoție trecătoare și un semnal care cere intervenție, oferindu-le celor mici spațiul să își exprime emoțiile și să crească echilibrat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil