În educația copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani, ascultarea și respectul față de autoritate sunt aspecte esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a relației elev-profesor.
Oana Moraru, expert în parenting și educație, dezvăluie într-o recentă postare pe Facebook care sunt elementele esențiale pentru a capta atenția copiilor și a-i face să se conecteze cu adevărat la procesul de învățare.
Primul pas către ascultare este, surprinzător, de ordin biologic: copiii percep și reacționează la starea emoțională a adultului din fața lor.
Oana Moraru subliniază că stabilitatea și siguranța emoțională sunt esențiale pentru ca un copil să rămână conectat și receptiv.
„Oamenii neliniștiți și nesiguri sunt ușor de citit de intuiția celui mic. Comportamentul nepotrivit al copiilor este adesea o reacție la nealinierea interioară a adultului”, explică Moraru.
Pe lângă stabilitatea emoțională, copiii au nevoie să simtă că profesorul are un plan, o direcție clară.
O lecție bine structurată, livrată cu încredere, transmite siguranță și ordine. Când profesorul știe ce urmează, elevii vor fi mai predispuși să asculte și să se implice.
Un alt ingredient esențial este „prezența vie” a profesorului. Oana Moraru subliniază că vocea acoperitoare, plină de entuziasm, dar nu stridentă, și o prezență scenică naturală pot transforma o lecție într-o experiență captivantă.
„Profesorul care se bucură de ceea ce spune și face, va capta imediat atenția copiilor”, afirmă ea.
Oana Moraru mai adaugă că profesorul care oferă informații surprinzătoare, contradictorii sau fascinante va avea parte de atenția garantată a elevilor săi. Copiii se simt atrași de surpriză, iar așteptarea unor momente inedite îi face să fie implicați, chiar și în momentele mai monotone ale lecțiilor.
Poate cel mai delicat aspect al autorității este modul în care profesorul reacționează la comportamentele neadecvate ale copiilor.
Oana Moraru povestește despre doi profesori observați în acțiune, unul de sport și unul de engleză, care au adoptat metode de calmare fără judecată sau frustrare.
În loc să certe, aceștia au acceptat agitația și au gestionat-o cu empatie, contribuind astfel la restabilirea liniștii.
„Mă uitam ieri la un prof de sport și unul de engleză. Ambii aveau ore cu cei mici, de clasă pregătitoare, care, desigur, nu aveau răbdare multă să asculte regulile jocului sau să se asculte unii pe ceilalți. E ușor tare să te frustrezi, ca adult, că nu ești ascultat. Proful de sport - în loc să-l certe pe băiatul care a ieșit din rând, țopăind, vorbind și gesticulând nerăbdător peste ceilalți, l-a ținut zâmbind, într-o îmbrățișare scurtă și a continuat să explice, relaxat.. Să continue acceptând agitația ca atare, până aceasta s-a stins de la sine.
La engleză, am găsit-o stând cu cel mai neliniștit dintre ei, în brațe, în timp ce lucra cu ceilalți. Greu tare, cu efort, cu ultima ei picătură de energie. Dar fără judecată”, a scris Oana Moraru.
Oana Moraru subliniază că toate aceste elemente nu exclud exigența și strictețea.
„Toate lucrurile de sus nu exclud exigența, atenționarea, strictețea, aștepările și regulile. Dar toate acestea din urmă nu au eficiență fără partea de sus - atât cât putem, fiecare dintre noi, s-o arătăm copiilor”.
Rețeta autorității în fața copiilor între 5 și 9 ani combină fermitatea cu înțelegerea, entuziasmul cu stabilitatea și planificarea cu capacitatea de a accepta și integra imprevizibilul comportamentului copilului.
SURSA FOTO: captură Facebook @Oana Moraru
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil