De ce, uneori, copiii noștri par să audă fără să asculte? Și ce putem face pentru a recâștiga această punte fragilă dintre noi și ei?
Oana Moraru, expert în educație și parenting, dezvăluie într-o postare pe Facebook adevăruri importante despre dinamica ascultării dintre părinți și copii - adevăruri care, de multe ori, ne scapă în vârtejul vieții de zi cu zi.
Înțelegerea acestor „lungimi de undă” emoționale poate fi cheia salvării relației noastre cu ei.
„Când ne ascultă copiii? Când nu ne ascultă? Fiecare vârstă are o «lungime de undă» anume”, susține experta în parenting și educație.
Iată cum, vârstă cu vârstă, putem (re)învața să fim auziți, văzuți și iubiți de propriii noștri copii.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Primii ani de viață sunt o călătorie tăcută.
Oana Moraru explică: „Copilul mic, sub 2 ani, te urmăreşte, te ascultă, dacă ştii să îi oglindeşti stările pe propriul tău chip. Un părinte expresiv facial este un «post mai uşor de prins».”
La această vârstă, comunicarea reală nu trece prin cuvinte. Contează mai mult cum ne mișcăm, cum privim, cum ne strălucesc ochii în fața lor.
Părintele care își lasă emoțiile să se vadă clar pe chip este pentru copil un far de siguranță, un punct fix într-o lume nouă și copleșitoare.
Ne mirăm de ce nu ne ascultă când le vorbim serios? Poate pentru că am uitat să ne jucăm.
„Între 2 şi 6 ani, copilul te ascultă dacă ştii să «emiți» suficient chef de joacă, dacă eşti în contact cu partea ta ludică, nebunatică. Mulți dintre noi, adulții, învățăm din nou să ne «prostim», să fim caraghioşi, haioşi, creativi”, scrie Oana Moraru.
Nu tonul serios, nu regulile clare câștigă atenția copilului mic, ci felul în care coborâm în lumea lor, plină de imaginație și entuziasm. A te juca nu e o pierdere de timp. Este, de fapt, cel mai serios act de iubire pentru un copil.
„Se putea și mai bine” poate deveni o lamă nevăzută în sufletul lor.
În această etapă, Oana Moraru atrage atenția că ascultarea vine din apreciere autentică:
„Între 6 şi 9 ani te ascultă dacă ştii să apreciezi suficient de des şi de natural partea competentă a copilului tău.
Este intervalul de vârstă în care neascultarea de părinți începe pentru că, în mare parte, copilul se simte prea adesea criticat, împins de la spate, administrat.
Este vârsta când copiii vor să fie prinşi că sunt buni. Nu să audă că «se putea şi mai bine». Vor tare mult să fii mulțumit de ei pur şi simplu.”
Copiii au nevoie să fie văzuți pentru reușitele lor, chiar și cele mici, și să simtă că sunt acceptați așa cum sunt, fără corecturi, fără eterne comparații cu un „mai bine” mereu inaccesibil.
Nu doar școala contează. Inima lor bate dincolo de note și premii.
„Între 9 şi 12 ani, copiii îşi ascultă părinții dacă aceştia ştiu să vadă în ei calități personale, dincolo de productivitatea şcolară.
Vor să fie luați în seamă ca având propriile idei, propriul simț al umorului, propriile pasiuni, în afara şcolii.
Nu mai ascultă deloc tonul directiv, cicăleala”, subliniază Oana Moraru.
Acum, copiii își construiesc identitatea și vor să fie recunoscuți pentru ceea ce sunt dincolo de temele și testele lor. Părintele care știe să observe umorul, pasiunile și ideile personale ale copilului devine o ancoră emoțională.
În schimb, tonul autoritar, criticile repetate sau cicăleala îi înstrăinează și îi determină să închidă urechile și, mai grav, sufletele.
Ascultarea devine o artă delicată pe care puțini părinți reușesc să o stăpânească.
După pragul pubertății, lucrurile se schimbă radical.
Oana Moraru explică: „După 12 ani, contează enorm cum îi asculți tu pe ei. Cum ştii să primeşti ce spun ei fără să reacționezi grăbit, fără reflexul de a repara, de a moraliza sau îndruma imediat. Te ascultă dacă ştii, la rândul tău, să asculți”.
Adolescenții ne vor testa limitele răbdării, sincerității și empatiei. Nu mai caută sfaturi sau soluții rapide, au nevoie, mai mult ca niciodată, să fie auziți fără judecată.
Paradoxal, cu cât părintele știe să tacă și să primească autentic ceea ce copilul simte, cu atât crește șansa ca acesta să îi ceară sfatul și să îi urmeze cuvintele.
„Foto explicativ - cu etapele ascultării empatice, nereactive, calme”, conchide Oana Moraru în postare.
SURSA FOTO: Facebook @Oana Moraru
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil