„Când părinții devin orfani”: Poezia care te va face să te bucuri de fiecare clipă alături de copiii tăi

Trezindu-te dimineața, cu un zâmbet pe buze, adesea însoțit de un strigăt jucăuș al copiilor tăi, te trezești în fața unei noi zi pline de aventuri și descoperiri. Ei sunt sursele de bucurie și entuziasm, iar fiecare zi petrecută alături de ei este o oportunitate neprețuită de a te bucura din plin de copilăria lor.

Bucuria în ochii lor când descoperă ceva nou, inocența și curiozitatea lor față de lumea din jur sunt lucruri care ne aduc mereu aminte că timpul trece, iar aceste momente prețioase trebuie trăite intens și cu inima deschisă. Copiii cresc și se schimbă în fiecare clipă, iar noi, ca părinți, suntem martorii acestei evoluții uimitoare.

Îi ținem în brațe când sunt mici, iar apoi îi vedem cum fac primii pași nesiguri, în căutarea independenței. Fiecare progres, fiecare realizare mică sau mare a copiilor noștri ne umple de mândrie și bucurie. În ciuda provocărilor și a momentelor dificile, iubirea noastră pentru ei ne dă puterea să trecem prin orice obstacol.

Adesea, ne găsim îngrijorați cu privire la viitorul lor, încercând să le oferim cea mai bună educație și să-i ghidăm spre alegeri înțelepte. Dar, în același timp, trebuie să ne oprim și să ne bucurăm de prezent, să ne dăm seama că copilăria lor este un dar neprețuit și efemer, iar fiecare moment petrecut împreună nu poate fi înlocuit.

În timp ce trec prin etapele copilăriei lor, îi însoțim cu dragoste și răbdare, conștienți că fiecare etapă are propriile ei bucurii și provocări. De la prima zi de școală la primele prietenii și pasiuni, suntem alături de ei, încurajându-i să exploreze și să-și dezvolte personalitatea.

Chiar și atunci când adolescența va veni și vor apărea conflicte și îndoieli, trebuie să ne amintim de copilul inocent și curios pe care l-am avut în brațe și să fim acolo pentru ei, oferindu-le sprijinul și înțelegerea noastră.

Copilăria este trecătoare: trebuie să te bucuri din plin de ea

Aceste chipuri zâmbitoare, cu ochi plini de curiozitate și inimioare încrezătoare, ne amintesc că viața e un dans de culori, o melodie care cântărește începuturi și sfârșituri. Așa cum fiecare răsărit și apus de soare aduce o nouă zi, fiecare clipă petrecută alături de copiii noștri ne oferă ocazia de a trăi viața din plin, de a ne îmbogăți cu zâmbete și de a învăța din necazuri.

În nopțile nedormite, când bebelușii ne plâng la sân, înspăimântați de această lume străină, simțim că timpul se întinde la nesfârșit. Dar într-o clipă, ne trezim zâmbind cu lacrimi în ochi, privindu-i cum fac primii pași cu mânuțele mici, căutându-și echilibrul și încrederea în ei înșiși. Timpul parcă se grăbește, iar noi, cu inimile palpitând, îi ținem în brațe și îi încurajăm să exploreze lumea din jurul lor.

Și în timp ce cresc, iar adolescența bate la ușă, ne găsim față în față cu provocări și schimbări. Însă, în ciuda zilelor tulburi și a cuvintelor neînțelese, dragostea noastră pentru ei rămâne neclintită, o fărâmă de lumină în întunericul incertitudinilor. Ne transformăm în ghizi, în prieteni și în eterni părinți, mereu prezenți în viețile lor.

Dar timpul nu are milă, și așa cum copilăria lor zboară în vârtejul timpului, ne trezim că suntem orfani de copiii noștri, că devin înșiși părinți și iubitori de copii. În ochii lor încă strălucește amintirea acelor zile frumoase, când îi țineam în brațe și le spuneam povești cu îngeri și eroi.

Această poezie, cu mesajul său încărcat de sentiment, nostalgie și emoție, ne amintește că totul este efemer și prețios, că fiecare moment al copilăriei trebuie trăit cu bucurie și dăruire. Ea ne învață să ne deschidem inimile, să-i iubim necondiționat și să ne bucurăm de fiecare etapă a dezvoltării lor.

Și în fiecare nouă generație se naște o speranță: nepoții, cei care vin să ne ofere a doua șansă. În ochii lor, trăim din nou magia copilăriei, și învățăm să ne bucurăm din plin de fiecare zi, să fim prezenți în viețile lor și să le oferim iubirea noastră neîntreruptă.

Așadar, privind în urmă, cu inimile pline de amintiri frumoase și ochii uzi de emoție, înțelegem că această poezie ne vorbește despre ciclul vieții, despre bucuria și melancolia trecerii timpului. Și, în final, învățăm că adevărata bogăție a vieții constă în a trăi fiecare etapă cu intensitate, căci în fiecare clipă, în fiecare suflet de copil, se află un univers minunat ce merită să fie descoperit și iubit.

Poezie: Când părinții devin orfani

Unii atribuie această poezie lui Gabriel García Márquez, dar totul pare să indice că aparține unui autor necunoscut.

Există o perioadă

când părinţii

au rămas orfani

ai copiilor.

Copiii cresc independent de noi,

ca niște copaci care murmură

și păsări nesăbuite.

cresc

fără a cere voie de la viață.

cresc

cu un vesel

și câteodată,

cu aroganță lăudăroasă.

Dar

Nu cresc în fiecare zi

cresc brusc

Într-o zi ei stau aproape de tine

și cu o naturalețe incredibilă

îți spun orice

care îți spune că

acel copil în scutece

a crescut!

Când a crescut

nu ai ințeles?

unde au fost

petrecerile pentru copii,

jocul pe nisip,

zile de naștere cu clovni?

Copilul crește

într-un ritual de

supunere organică

și nesupunere civilă.

Acum ești acolo

la ușa

de la discotecă

sperând nu numai că nu crește,

dar că și apare.

Acolo sunt ei

mulți părinți la volan

aşteptând să iasă

și acolo sunt

copiii noștri,

între hamburgeri și suc.

Cu uniformă

a generației lor

și inconfortabilul

rucsac greu

în umeri.

Acolo suntem,

cu părul gri.

Iar aceștia sunt

copiii noștri,

cei pe care îi iubim

în ciuda

loviturilor vântului,

a recoltelor slabe ale păcii,

a veștilor proaste

și dictatura orelor.

Au crescut instruiți

cu greșelile noastre

și succesele noastre.

Mai ales

cu greșelile

care sperăm să nu le repete.

există o perioadă

în care părinţii

rămân

orfani de copii.

Nu îi vom mai căuta

la uşile cluburilor

și cinematograful.

Timpul pianului a trecut

fotbal,

balet,

înot.

Au coborât de pe bancheta din spate

și au trecut

la volanul propriilor vieţi.

ar fi trebuit să mergem mai mult

lângă patul lor,

la amurg,

să le auzim sufletul respirând

între cearșafurile copilăriei.

Dar au crescut

fără a se epuiza cu ei

toată afecțiunea noastră.

La început

au mers pe câmp,

plaja,

Crăciun,

Paști,

bazine de înot

Si prieteni.

Da,

au fost lupte în mașină

pentru comenzi de muzică la modă.

Apoi a venit momentul

în care să călătorească cu părinţii

A început să fie un efort

o suferință,

nu-și puteau lăsa prietenii

și primii iubiți.

noi rămânem părinții

exilurile copiilor

am avut singurătatea

pe care ne-am dorit-o mereu

iar timpul a sosit

în care privim doar de departe,

ne rugăm mult

ca să aleagă bine

în căutarea fericirii

să cucerească lumea

în cel mai puţin complex mod posibil.

Secretul este să aștepți.

Oricând

Ne vor da nepoți.

Nepotul

E timpul pentru dragoste

și răul neexercitat

în proprii lor copii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.