Parentingul autoritar este un stil de educație caracterizat prin așteptări ridicate și o implicare scăzută în viața copilului. Acesta este unul dintre cele stilurile parentale descrise de psihologul Diana Baumrind, alături de parentingul permisiv.
Unii experți consideră că există mai multe stiluri parentale, incluzând stilul neimplicat sau neglijent.
Părinții autoritari au așteptări mari de la copii, dar oferă puțin feedback și sprijin emoțional. Greșelile sunt adesea pedepsite sever, iar atunci când există feedback, acesta este predominant negativ.
Țipetele și pedepsele fizice sunt frecvent întâlnite în stilul autoritar. Părinții autoritari preferă să aplice pedepse în loc să discute despre comportamentele copiilor, notează verywellmind.com. De obicei, aceștia nu sunt dispuși să explice raționamentele din spatele regulilor pe care le impun.
În acest articol, vom explora caracteristicile parentingului autoritar, factorii care îl determină și impactul său asupra copiilor. De asemenea, vom discuta despre cum să reacționezi dacă tu sau partenerul tău aveți un astfel de stil de educație.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Diana Baumrind considera că unul dintre rolurile esențiale ale părinților este acela de a-i socializa pe copii, ajutându-i să înțeleagă valorile și așteptările culturii în care trăiesc. Totuși, modul în care părinții ating acest obiectiv poate varia semnificativ, în funcție de cât de mult control își doresc să exercite asupra copiilor lor.
Stilul autoritar este considerat cel mai controlant. În loc să pună accent pe autocontrol și să învețe copiii să-și gestioneze comportamentele, părintele autoritar se concentrează pe respectarea autorității. Mai degrabă decât să recompenseze comportamentele pozitive, părintele autoritar aplică pedepse atunci când comportamentele sunt inadecvate.
Iată câteva dintre trăsăturile cele mai frecvente ale unui părinte autoritar:
Părinții autoritari au numeroase reguli și pot controla aproape fiecare aspect al vieții și comportamentului copiilor, atât acasă, cât și în public.
În plus, există multe reguli nescrise pe care copiii trebuie să le respecte, chiar dacă nu primesc instrucțiuni clare despre acestea. Părinții se așteaptă ca micuții să știe instinctiv ce este permis și ce nu.
Acest stil de parenting este adesea asociat cu o atitudine distantă și severă. Părinții autoritari sunt mai înclinați să-și critice copiii sau să țipe la ei decât să le ofere încurajare sau laudă.
Ei pun mai mult preț pe disciplină decât pe distracție, așteptându-se ca micuții lor să fie tăcuți și obedienți.
Părinții autoritari nu ezită să aplice pedepse fizice, cum ar fi bătaia.
În loc să folosească recompense pozitive, aceștia reacționează rapid și sever atunci când regulile sunt încălcate.
Acest stil de parenting nu lasă loc pentru alegeri. Părintele autoritar stabilește reguli stricte și adoptă o abordare „în felul meu sau nu deloc” atunci când vine vorba de disciplină.
Copiii nu au libertatea de a negocia și nu li se permit alegeri personale.
Părinții autoritari așteaptă ca micuții lor să știe din instinct ce este corect și ce nu.
Aceștia nu au răbdare să explice de ce anumite comportamente ar trebui evitate, preferând să aplice rapid o sancțiune.
Părinții autoritari nu au încredere că propriii copii vor lua decizii bune pe cont propriu. De obicei, nu le oferă acestora libertatea de a face alegeri și de a învăța din greșeli.
În loc să-i lase să se confrunte cu consecințele naturale ale deciziilor lor, părinții autoritari intervine constant pentru a preveni eventualele greșeli.
Părinții autoritari nu acceptă compromisuri și nu cred în „zonele gri”.
Situațiile sunt privite doar în termeni de alb sau negru, iar copiii nu au niciun cuvânt de spus când vine vorba de stabilirea regulilor sau luarea deciziilor.
Acest stil de parenting poate include critici dure și utilizarea rușinii pentru a impune respectarea regulilor. În loc să caute modalități de a construi stima de sine a copiilor, părinții autoritari cred că rușinea îi va motiva să se comporte mai bine.
Expresii de tipul „De ce faci mereu asta?”, „De câte ori trebuie să-ți spun același lucru?” sau „De ce nu poți face nimic corect?” sunt exemple clare de parenting autoritar.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Adesea, părintele autoritar nu adoptă acest stil de parenting dintr-o alegere conștientă. Mai mulți factori pot contribui la utilizarea unui astfel de stil, printre care se numără:
Persoanele care au fost crescute de părinți autoritari sau într-o cultură autoritară sunt mai predispuse să aplice aceleași modele de educație copiilor lor.
De exemplu, un studiu a arătat că părinții care au fost expuși la educația autoritară în copilărie au fost mai înclinați să-și crească propriii copii folosind aceleași metode și atitudini.
Cercetările sugerează că părinții autoritari au tendința de a obține scoruri mai mici la trăsătura de personalitate cunoscută sub numele de „agreabilitate”.
Persoanele mai puțin agreabile sunt, de obicei, mai puțin empatici și pot manifesta atitudini mai ostile. De asemenea, au relații mai dificile în general, inclusiv cu propriii copii.
Studiile arată că părinții autoritari tind să obțină scoruri mai mari în privința nevroticismului.
Nevroticismul este o trăsătură de personalitate care se referă la instabilitatea emoțională și este caracterizat printr-o tendință de a experimenta anxietate, îndoială de sine, depresie și alte sentimente negative.
SURSA FOTO: freepik.com @freeograph
Stilurile de parenting au fost corelate cu diverse rezultate în viața copiilor, cum ar fi abilitățile sociale și performanța academică. Copiii părinților autoritari pot manifesta următoarele comportamente și trăsături:
Se comportă cu frică sau devin prea timizi în preajma altor persoane
Asociază ascultarea și succesul cu iubirea
Se conformează ușor, dar experimentează depresie și anxietate
Manifestă un comportament mai agresiv față de ceilalți
Afișează mai puține comportamente prosociale
Au dificultăți în situațiile sociale din cauza lipsei de competențe sociale
Au o stimă de sine mai scăzută
Prezintă mai multe simptome negative, cum ar fi hiperactivitate și probleme de comportament
Au dificultăți în autocontrol, deoarece rareori sunt învățați să ia propriile decizii și să experimenteze consecințele naturale ale acestora
Deoarece părinții autoritari așteaptă o supunere absolută, copiii crescuți în acest stil sunt de obicei foarte buni în respectarea regulilor. Totuși, le poate lipsi autodisciplina.
Spre deosebire de copiii crescuți de părinți autoritari, cei crescuți de părinți mai permisivi nu sunt încurajați să exploreze sau să acționeze independent, astfel că nu învață cum să-și stabilească propriile limite și standarde personale.
Această lipsă de autodisciplină poate duce la probleme atunci când autoritatea părinților nu mai este prezentă pentru a supraveghea comportamentul copiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
Dacă tu sau partenerul tău ați fost crescuți de părinți autoritari, s-ar putea să aveți temerea de a repeta aceleași modele cu propriile copii. De asemenea, este posibil să observați că deja aplicați un stil autoritar de parenting și doriți să îl schimbați.
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a aborda aceste situații și pentru a învăța să utilizați un stil parental mai echilibrat.
Cu cât înțelegi mai bine trăsăturile stilului autoritar și cum le afectează pe copii, cu atât vei deveni mai conștient de propriile abordări în parenting.
Educarea ta despre ce înseamnă să fii părinte este un prim pas esențial.
Este important să faci un efort să asculți cu atenție ce au de spus copiii tăi, fără a fi nerăbdător sau a răspunde brusc.
Ascultarea activă și validarea emoțiilor lor sunt esențiale pentru a-i ajuta să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile, dezvoltând astfel autocontrolul.
Crearea unor așteptări și linii directoare clare este importantă. Asigură-te că toți membrii familiei, inclusiv copiii și alți îngrijitori, înțeleg și respectă aceste reguli.
Când toată lumea este pe aceeași lungime de undă și înțelege raționamentul din spatele regulilor, va fi mult mai ușor să le aplici consecvent.
Când sunt încălcate regulile, aplică consecințe consistente și rezonabile. Evită pedepsele fizice și nu recurge la rușinarea copiilor pentru greșelile lor.
Dacă tu sau partenerul tău sunteți îngrijorați de stilul vostru parental, un curs de parenting sau o discuție cu un terapeut de familie ar putea fi o opțiune benefică.
Terapia poate oferi o oportunitate excelentă pentru a învăța și a exersa strategii parentale care vor fi utile în propria gospodărie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil