Vorbirea începe cu un bâlbâit și apoi se complică cu silabe și combinații de cuvinte. Dar când ar trebui să ne preocupe întreruperea bruscă a unei idei? Când repetarea unei silabe ne semnalează că există altceva?
Apariția vorbirii la copii este de obicei foarte așteptată de părinți. Cu toate acestea, bâlbâiala ocazională este mai frecventă decât credem, deși ar trebui să fii conștient de unele semne de avertizare.
Bâlbâiala este o tulburare a fluenței verbale care este evidentă în ritmul vorbirii. Ca urmare, apar repetări, verbalizări prelungite, dificultăți în începerea unei propoziții sau opriri bruște.
Deși, în cele mai multe cazuri, persoana știe ce vrea să spună, o astfel de situație creează disconfort și presiune. Prin urmare, încercarea de a comunica implică mai mult efort. Așa pot apărea comportamente pentru a evita o astfel de situație, care provoacă retragere, inhibiție sau rușine.
Această tulburare începe de obicei în jurul vârstei de 3 ani. Ei bine, în această etapă majoritatea copiilor sunt capabili să combine mai multe cuvinte pentru a se exprima. Această tulburare apare la până la 5% din populația de copii.
Majoritatea cercetărilor arată că bâlbâiala nu se datorează unei singure cauze, ci interacțiunii mai multor factori. Deși acestea nu sunt complet clare, originile genetice, fiziologice sau psihologice sunt atribuite tulburării:
Cauze genetice: Când există antecedente la rudele de gradul I, există șanse mari să suferi de aceasta.
Cauze fiziologice: se referă la unele inconveniente sau modificări ale controlului motor al vorbirii care implică dificultăți în coordonarea motrică, managementul timpului și aspecte senzoriale.
Cauze psihologice: în urma unor experiențe traumatice se poate dezvolta și disfemie.
La aceste cauze trebuie adăugată bâlbâiala ca o consecință a altor tipuri de probleme, cum ar fi suferirea unui accident vascular cerebral.
Organizarea ideilor, concentrarea pe ceea ce spunem și a ne face înțeleși poate fi extrem de dificil, mai ales pentru cei care învață să vorbească. De cele mai multe ori sunt dificultăți tranzitorii care dispar odată cu practica.
Cu toate acestea, este și adevărat că diagnosticarea precoce permite o abordare în timp util, cu mai puțină frustrare pentru copil. Deci, să ne uităm la unele semne de bâlbâială tranzitorie și altele care necesită o monitorizare atentă.
Când ar trebui să acordați mai multă atenție comportamentelor?
- Când copilul exprimă o oarecare tensiune sau nervozitate când vorbește.
- Dacă apar unele ticuri, mișcări, loviri sau joacă cu mâinile, tensiune la nivelul buzelor sau evitarea contactului vizual.
- Dacă problemele de fluență persistă mai mult de 6 luni.
- Dacă există antecedente familiale de bâlbâială.
- Dacă apare cu alte probleme de dezvoltare a vorbirii sau a limbajului.
Bâlbâiala provoacă adesea nervozitate și duce la inhibiție în situațiile de comunicare. De exemplu, copilul poate refuza să înceapă o conversație sau se poate limita la a exprima doar ceea ce este corect și necesar. Cu toate acestea, în calitate de interlocutori, putem ajuta la prevenirea acestui lucru și la promovarea unui mediu propice pentru ca copilul să se simtă calm și capabil să se exprime.
Unele dintre sfaturile pentru a ajuta copiii cu bâlbâială sunt următoarele:
- Încurajați-i să exerseze vorbirea. În acest fel, ei practică încercarea și eroarea și se confruntă cu o situație de temut, dar fără consecințele și disconfortul care provine din a fi în fața altor persoane.
- Respectă-le timpul și ai răbdare. Pe lângă faptul că arată asertivitate, implică și acțiuni empatice și respectuoase, cum ar fi evitarea completarii propozițiilor pentru ei.
- Fiți un exemplu ca vorbitori. De exemplu, vorbește încet și complet.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil