Uneori copiii pot părea niște străini, oameni necunoscuți, care trec de la creaturi inocente la ființe radioactive, care au propria lor lume, interzisă părinților. Pedagoga Josefina Aldecoa a spus că părinții nu au fost niciodată atât de preocupați de educația copiilor lor ca acum, dar că nu s-au simțit niciodată atât de pierduți.
Mulți părinți caută cu disperare un „traducător” pentru a-și înțelege adolescentul, în timp ce alții lasă tăcerea și distanța să ocupe din ce în ce mai mult spațiu. Dar adevărul este că nimeni nu i-a pregătit în psihologia copilului, de unde și întrebarea îți cunoști copilul? poate fi urmată de o scurtă tăcere.
Prin urmare, există o serie de întrebări de bază care ne pot oferi câteva indicii.
Când este ziua lui de naștere?
Cum se numește cel mai bun prieten al copilului tău?
Care este numele profesorului preferat al copilului tău?
Ce subiect de studiu îl interesează cel mai mult pe copilul tău?
Care sunt cele mai dificile sau neplăcute subiecte pentru copilul tău?
Despre ce subiecte preferă copilul tău să citească?
Care este hobby-ul preferat al copilului tău?
Care este cea mai mare abilitate a copilului tău?
Ce îi place și ce nu-i place cel mai mult copilului tău să mănânce?
Care este personajul preferat al copilului tău?
De ce îi este frică copilului tău?
Care este jucăria sau lucrul preferat al copilului tău?
În ce situații se simte copilul tău foarte bine și în care nu?
Ce nu-i place copilului tău cel mai mult la el?
Care a fost cel mai fericit și mai trist moment din viața copilului tău?
Și întrebările care pot fi adresate părinților:
Ce admiră cel mai mult copilul tău la tine?
Dacă ai putea opri timpul, în ce moment din viața copilului tău l-ai opri?
Ce activitate îi place copilului să împărtășească cu tine?
SURSA FOTO: freepik.com
Silvia Álava, doctor în psihologie și autoarea cărților „Vrem copii fericiți” și „Vrem ca ei să crească fericiți”, subliniază că atunci când părinții se confruntă cu întrebarea de temut dacă își cunosc copiii, unii spun pe deplin că sunt conștienți de cum sunt copiii lor, totuși sunt alții care nu-i cunosc atât de bine cum ar fi indicat.
„Uneori este dificil să faci distincția între ceea ce este copilul tău cu adevărat și proiecția pe care o ai cu privire la acel copil. Sunt părinți care au chiar și o dinamică cam periculoasă, cea a mini-eu. Trebuie să fie ca mine, dar mai mic. NU, fiul sau fiica ta sunt așa cum sunt, nu cum vrei tu să fie. Îi vom putea educa, dar personalitatea nu se va schimba”, spune Silvia Álava.
Părinții nu ar trebui să își proiecteze realizările prin intermediul copiilor lor. „Și asta vedem la mulți: `din moment ce eu nu am cântat la instrumente muzicale, tu o să cânți la ele`, `din moment ce eu nu am fost la facultate, va trebui să mergi la facultate`. Poate că acel copil nu este deloc interesat de toate astea”, adaugă psihologul.
De aceea, Silvia Álava indică faptul că înțelegerea acestui lucru se întâmplă în primul rând prin observarea lor foarte bine. Știți cum este exact modul lor de a reacționa? Care sunt lucrurile care pot fi un declanșator emoțional? Care lucruri îi pot face să intre într-o explozie emoțională? sau Care sunt pur și simplu emoțiile greu de gestionat pentru ei? Știți cine îi sunt prietenii și cine sunt cei care nu îi sunt prieteni? „Este vorba de a observa fără nici un fel de critică, pentru că pe lângă asta, îl putem educa, dar nu în ceea ce crezi că are nevoie sau în ceea ce ți-ar fi plăcut ție ca părinte să ai când erai mic”, spune el.
În ceea ce privește momentul în care acest decalaj de cunoștințe începe să crească, Álava stabilește că nu putem avea aici legi universale. „Da, este adevărat că în timpul adolescenței familia pierde proeminența și grupul copilului o câștigă. Dar din punct de vedere evolutiv trebuie să fie așa, asta nu înseamnă că părintele nu trebuie să continue să-și cunoască foarte bine copilul. Cu toate acestea, în timpul copilăriei vom avea părinți care nu știu totul despre copilul lor. Unii pentru că nu au atât de mult timp sau pentru că au mai puțin interes”, mai spune psihologul.
În experiența ei personală, Álava spune că cea mai mare plângere a copiilor este că „părinții nu mă înțeleg” sau că „prietenii mă cunosc mai bine decât părinții”. „Este adevărat că uneori ne este greu să empatizăm și să ne dăm seama care sunt sentimentele copiilor. Dar referitor la partea aceea de `mă tratează de parcă aș fi încă un copil`, cred că aici trebuie să fim atenți, pentru că trăim într-o societate în care lucrurile au accelerat foarte mult. Și uneori copiii se confruntă cu situații înainte de vreme”.
SURSA FOTO: freepik.com
Întrebarea corectă după toate acestea ar fi, copiii își cunosc părinții? Álava răspunde că sunt copii care îi cunosc cu adevărat și sunt alții care nu.
„Un scriitor spunea că părinții sunt sortiți să nu fie înțeleși, în sensul că fiecare mamă sau tată își cunoaște copilul din momentul zero al existenței lui, dar copiii întâlnesc adulți care au 30 sau 40 de ani și o întreagă poveste în spate pe care nu o vor ști niciodată în detaliu”, conchide psihologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil