Funcția paternă, de-a lungul anilor, s-a schimbat radical, iar astăzi știm în ce termeni acțiunea lui, diferită de cea a mamei, poate fi fundamentală pentru buna creștere a copiilor noștri.
De-a lungul anilor, familia a suferit schimbări profunde și multe, aceeași figură paternă, despre care știm acum că este fundamentală pentru dezvoltarea copilului, a fost văzută ca îndeplinind o funcție aproape economică, în cadrul unei serii de comportamente foarte autoritare.
Educația și îngrijirea fiilor și fiicelor a fost de secole în sarcina mamelor, bunicilor și surorilor mai mari.
Tatălui nu i s-a cerut să colaboreze în casă sau la îngrijirea copiilor și în unele contexte i s-a permis să lipsească. Absența a fost atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere al responsabilității.
Astăzi știm cât de important este rolul tatălui prezent, afectuos, colaborativ, deoarece este capabil să influențeze pozitiv diverse aspecte ale creșterii copilului, atât la nivel emoțional, cât și cognitiv.
Știm acum că prezența emoțională a tatălui, încă din primele luni de viață, este fundamentală pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Legătura cu tatăl contribuie la formarea unui sentiment de siguranță și a stimei de sine.
Tații afectuoși și implicați, prin gesturi simple precum o îmbrățișare sau un moment de joacă, îi ajută pe copii să dezvolte o mai mare încredere în ei înșiși și în abilitățile lor.
Tatăl reprezintă o figură de referință complementară cu cea a mamei, cu o abordare care stimulează copilul să înfrunte lumea cu curiozitate și inventivitate, oferind noi puncte de vedere și limbaje.
În ultimele decenii s-a confirmat tot mai mult că rolul tatălui în creșterea copiilor este la fel de important ca și cel al mamei.
Relația cu figurile de referință se dovedește a fi fundamentală pentru dezvoltarea emoțională și psihologică și, nu în ultimul rând, pentru o dezvoltare socială sănătoasă.
O figură tată care este prezentă și implicată în îngrijirea și relația cu copiii săi le permite să devină mai armonioase.
Foto: Freepik@freepik
Copiii care cresc fără o figură paternă constantă pot dezvolta ceea ce specialiștii numesc un „atașament nesigur”.
În lipsa tatălui, copilul poate resimți un gol emoțional, chiar dacă mama încearcă să compenseze prin afecțiune și sprijin.
Absența unui tată implică o lipsă de susținere emoțională și de stabilitate, lucru care poate duce la o stare de nesiguranță și anxietate.
Copilul se poate întreba dacă este „suficient de bun” sau dacă a făcut ceva greșit pentru ca tatăl să fie absent.
Lipsa unui model masculin de comportament poate afecta modul în care copiii, în special băieții, își gestionează emoțiile și impulsurile.
Cercetările arată că băieții care cresc fără tată sunt mai predispuși să manifeste comportamente agresive sau probleme de disciplină.
Aceasta nu înseamnă că absența tatălui îi va transforma automat în copii-problemă, însă probabilitatea ca aceștia să nu își gestioneze emoțiile într-un mod adecvat este mai mare, în lipsa unui model masculin pe care să îl imite.
Fetele care cresc fără o figură paternă constantă pot dezvolta o stimă de sine scăzută și pot avea probleme în relațiile de mai târziu, în special în relațiile cu bărbații.
Fără un model patern, fetele pot avea dificultăți în a stabili limite sănătoase și în a avea încredere în sine.
De asemenea, pot dezvolta un sentiment de respingere sau de abandon, ceea ce le poate afecta relațiile și imaginea de sine pe termen lung.
Absența tatălui poate influența și modul în care copiii interacționează cu ceilalți. Ei pot întâmpina dificultăți în a înțelege dinamica unei relații sănătoase, având un model incomplet de relație de familie.
Fără un model patern, copiii pot întâmpina provocări în a înțelege corect rolurile masculine și feminine și în a forma relații sociale bazate pe respect reciproc și înțelegere.
Mai multe studii au demonstrat că copiii crescuți fără tată pot întâmpina dificultăți în plan academic.
Fie că este vorba despre lipsa sprijinului suplimentar în teme și proiecte școlare sau despre lipsa unei structuri riguroase, acești copii pot avea rezultate școlare mai scăzute.
În mod special, băieții sunt predispuși să aibă un risc mai mare de abandon școlar sau de performanțe slabe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil