Deși ar părea că vorbim despre „generația de cristal”, un termen folosit pentru noile generații de copii și adolescenți, sugerând că sunt fragili, copiii de cristal sunt cu totul altceva.
Aceștia sunt copiii care au unul sau mai mulți frați cu nevoi speciale, de la o dizabilitate fizică sau intelectuală până la boli cronice sau tulburări de dezvoltare, cum ar fi deficitul de atenție sau autismul.
După cum știm, acești copii necesită atenție și eforturi specifice pentru îngrijirea lor, astfel că nevoile speciale ale unui copil schimbă întreaga dinamică familială.
Citește și Semne că ești o mamă foarte protectoare
Problema apare atunci când aceste schimbări afectează frații lor, iar aceștia ajung să devină copii de cristal.
A fi un copil de cristal nu se referă la fragilitate, ci la o realitate complet diferită.
Acești copii sunt numiți astfel pentru că, având părinți concentrați asupra nevoilor speciale ale fraților lor, ei trec aproape neobservați, ca niște ființe transparente, asemenea cristalului.
Fiindcă nu au aceleași nevoi speciale ca frații lor, copiii de cristal sunt adesea lăsați în plan secund și, nesimțind nevoia constantă de atenție și îngrijire, se simt invizibili în fața părinților și, în unele cazuri, chiar abandonați sau ignorați.
În cadrul unei prezentări TedX, Alicia Maples a vorbit despre experiențele sale de copil, crescând cu doi frați cu nevoi speciale:
„Suntem foarte sensibili la nevoile părinților și fraților noștri. Iubim mamele, tații, frații și surorile noastre. Și știm că problemele cu care ne confruntăm sunt insignifiante în comparație cu ceea ce trec părinții și frații noștri. De aceea, suntem foarte tăcuți”,
Pentru Alicia, a fi un copil de cristal nu înseamnă fragilitate, ci o mare putere, deoarece, în cazul ei, în timp ce tatăl său se ocupa de un frate cu autism sever și mama sa petrecea zile întregi în spital cu alt frate bolnav de o afecțiune rară, Alicia trebuia să se îngrijească de ea însăși încă de la vârsta de șase ani.
Un studiu realizat în 2021 a identificat faptul că copiii pot experimenta un tratament diferențiat din partea părinților, fiind influențați de anxietatea sau îngrijorarea acestora, dar și fiind nevoiți să îndeplinească sarcini suplimentare sau să se ocupe de anumite îngrijiri.
Alte studii au subliniat necesitatea dezvoltării unor intervenții specifice care să faciliteze comunicarea în familie și să îmbunătățească sprijinul social pentru frați, având în vedere că aceștia sunt adesea „copii uitați” și riscă să confrunte probleme familiale.
Am discutat deja despre importanța acordării unui loc special fraților copiilor cu nevoi speciale, împărtășind câteva recomandări esențiale din partea psihologului și psihoterapeutei noastre, Laura Ruiz Mitjana, în Bebés y más.
Una dintre primele recomandări pe care le oferă este să înțelegem că această experiență nu este ușoară pentru ei și că trebuie să le oferim spațiul și oportunitatea de a-și exprima emoțiile și gândurile, precum și îngrijorările sau neliniștile pe care le pot avea.
O altă recomandare foarte importantă este să facem tot posibilul să le dedicăm timp exclusiv, deși știm că acest lucru poate fi dificil de realizat, deoarece un copil cu dizabilități necesită multă atenție și implicare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil