În fiecare zi, multe familii se confruntă cu aceeași provocare: copiii care amână temele la nesfârșit, care găsesc orice pretext pentru a evita momentul scrisului și care par să se împotmolească în propria lor frustrare. De ce se întâmplă asta? Și, mai ales, cum ar trebui să reacționeze părinții? Oana Moraru, expertă în educație și parenting, a oferit soluția!
„Îmi spunea o mămică: «ce mă fac cu ea că tot amână momentul temelor. Și în timpul temelor, tot amână temele»”, povestește Oana Moraru în cadrul podcastului Părinți Cuminți. În loc să vadă această situație ca pe o problemă, experta sugerează că tocmai acest proces face parte din dezvoltarea cognitivă a copilului.
„Nu faci nimic, că nu ai o problemă! Atunci se formează mușchiul acestei abilități cognitive intelectuale, nici măcar socio-emoționale, pur și simplu operația intelectului de a sta în tensiune - ca atunci când săpam în copilărie în pământ și făceam gropițe ca să ajungem la chinezi pe partea cealaltă sau să dăm de apă”, spune Oana Moraru.
Experta subliniază că mulți copii din ziua de azi nu mai au răbdarea de a se angaja în astfel de activități. Problema nu este doar legată de temele în sine, ci de o tendință generală a copiilor de a căuta soluții rapide și de a evita momentele de frustrare. Această atitudine este, în mare parte, influențată de reacțiile părinților.
„Ați mai văzut copii care stau să sape gropi la nesfârșit? Nu mai au răbdare! Aceeași imagine: sapă, sapă, sapă până dai de apă. Nu merge cu morala!”
SURSA FOTO: freepik.com @ksandrphoto
În fața refuzului copilului de a-și face temele, instinctul natural al părintelui este să intervină – fie prin ceartă, fie prin rezolvarea directă a problemei. Oana Moraru propune însă o altă abordare: părinții ar trebui să folosească „energia de coach”, adică să susțină copilul cu autoritate, dar fără critică:
„Aș apela la energia de coach: «haide mai repede», «uită-te încă o dată», «haide, haide!» Adică, uneori copiii au nevoie să fie susținuți cu autoritate, nu critică, în spațiul învățării.
Rolul părintelui este să nu rezolve nimic atunci. Și copilul zice: «e greu, nu mai pot!», «nu mai am chef!»”
Totuși, Oana Moraru atrage atenția că uneori cea mai bună reacție este… lipsa reacției:
„Ce-ar fi să faci următorul lucru? Prima reacție: NIMIC! Metoda nu faci nimic! Lasă copilul să facă tot circul ăsta: «pfff, mi-e greu, nu mai pot». Ce-ar fi să nu răspunzi la nimic și eventual să folosești o interjecție: «pff, greu!»”
Astfel, copilul învață să gestioneze singur disconfortul și să-și asume responsabilitatea temelor sale.
SURSA FOTO: freepik.com @kathleen77
Un alt aspect important pe care Oana Moraru îl evidențiază este faptul că mulți copii „testează” părinții pentru a vedea dacă aceștia se tem de frustrarea lor:
„Ce-ar fi să nu mai reacționezi deloc? Să nu te repezi să-i rezolvi problema. De ce? Copilul îți arată am frustrare, «n-am chef să scriu». Și în momentul respectiv se uită: «îi e teamă mamei de frustrarea mea?», «vrea să mă rezolve?», «vrea să mă repare?»
Trage aer în piept și zi: «copilul meu a intrat în camera învățării, a deschis ușa și tot iese pe hol spre mine». Cum iese? Vrea să fie salvat! Cum vrea să fie salvat? Enervându-mă.
Tot pisându-mă, o să mă duc acolo: ori o să mă duc cu copilul în spațiul învățării și îl iau de mână și-l pun - dar trebuie să fac asta consistent multe zile ca el pe urmă să rămână singur în cameră - ori nu faci nimic și-i spui: «băi, e tema ta, dacă te ajut, intru cu tine și nu ne mai oprim până termini!»
De multe ori, copiii încearcă să te corupă, să vii cu ei în mizeria aia groaznică că-și fac temele și începe prea mult alintul”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil