Una dintre cele mai persistente și nocive mentalități transmise din generație în generație în societatea românească este întrebarea: „Ce-o să zică lumea?”.
Această preocupare constantă pentru opinia celor din jur și nevoia de a se conforma așteptărilor sociale îi influențează pe părinți în modul în care își cresc copiii și, implicit, afectează dezvoltarea acestora.
Urania Cremene, expert în parenting, subliniază importanța educării copiilor fără a apela la strategii bazate pe rușine, avertizând că această mentalitate poate avea efecte negative pe termen lung.
”De ce ar fi bine să evităm strategia rușinării și ce alternative eficiente avem la dispoziție pentru a ne educa copiii? Hai să vedem ce se află în spatele acestor mecanisme, să înțelegem un pic de unde pleacă ele și de ce cu toții le purtăm în noi și fără să ne dăm seama, le dăm mai departe.
Până nu demult, o generație două în spate, oamenii trăiau în comunități restrânse, adică într-un sătuc, într-o comunitate mică, în care toată lumea se cunoștea cu toată lumea. Lucru care astăzi s-a cam disipat, mulți dintre noi nu ne cunoaștem nici măcar vecinii de bloc și nici nu par dornici să ne cunoască, dar asta e cu totul altă discuție.
Foto: Freepik @ArthurHidden
Ei bine, în aceste comunități mici existau niște cutume clare. Existau niște obiceiuri, existau așteptări, existau reguli care făceau această comunitate să funcționeze.
Existau o cultură a acestei comunități și când spun cultura unui grup, nu mă refer la reguli scrise, mă refer la exact acele comportamente pe care le înțelegi trăind în mijlocul oamenilor în primele zile sau destul de curând.
Mai exact se referă la cele lucruri care ne fac să spunem: Așa se întâmplă lucrurile pe la noi. Ce se întâmplă și cum reacționează oamenii, de exemplu, în momentul în care cineva apare băut pe stradă?
Ce se întâmplă în cazul în care se descoperă vreo aventură sau unul dintre copiii este bătut acasă și ceilalți află despre asta? Ce se întâmplă când cineva fură?”, a spus Urania Cremene în podcast-ul Itsy Bitsy.
”Dacă eu îi spun unui copil, de exemplu, aflându-ne într-un parc: Nu mai țipa în halul ăsta și nu mai vorbi urât că se uită lumea la noi și ne facem de râs. Nu mai țipa așa la mine, că uite cum se uită lumea la noi. Mă faci de rușine.
Ce înțelege copilul în acest moment? A, păi dacă suntem singuri acasă și nu se uită nimeni la noi, pot să țip la tine, pot să-ți vorbesc urât și pot să mă confund. Eu mă comport așa. Ați înțeles mecanismul?
Dacă singurul filtru pe care eu mi-l aplic comportamentelor mele este dat de prezența unor oameni în jurul meu, înseamnă că în spațiul meu privat pot să mă comport oricum, inclusiv cu tine, părintele meu, sau cu cei din jurul meu”, a continuat expertul în parentig Urania Cremene.
Foto: Freepik @prostooleh
”Avem această teamă, pentru că gura satului în continuare ne bântuie. Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să circulați pe o stradă a unei capitale sau unui oraș european, altul decât în această țară.
Mergi pe stradă și oamenii ți se uită în privire și oamenii îți zâmbesc și tu poți să faci același lucru fără să ai teama constantă că ce o să zică omul ăsta dacă îi zâmbesc, pentru că la noi cam asta se întâmplă.
Lumea e destul de neagră, nu se face contact vizual, iar dacă cineva îți zâmbește pe stradă, automat te întrebi, dar oare mă știe de undeva? Dar oare vrea ceva de la mine?”, a concluzionat expertul în parenting, Urania Cremene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil