Știrile din ultimele zile vorbesc despre un sindrom destul de frecvent în urgențele spitalelor: „sindromul bebelușului zguduit” sau „sindromul bebelușului sacuduit”, deși Academia Americană de Pediatrie recomandă utilizarea termenului Traumatism Cranian prin Maltratare (TCM).
Se estimează că apar 20-25 de cazuri la fiecare 100.000 de copii sub doi ani, fiind mai frecvent în cazul bebelușilor sub șase luni. Sindromul bebelușului sacuduit reprezintă un ansamblu de leziuni cerebrale care se produc atunci când un bebeluș este zguduit cu putere.
Creierul se mișcă înainte și înapoi și lovește pereții craniului.
De cele mai multe ori, acest sindrom apare din cauza pierderii nervilor în fața imposibilității de a calma un plâns disperat, ceea ce duce la zguduitul copilului, având potențialul de a provoca consecințe grave, precum daune cerebrale, surditate sau chiar moartea.
Acest sindrom reprezintă cauza principală a deceselor în cazurile de traumatism cranioencefalic din cauza maltratării, iar în Statele Unite se estimează că între 1.200 și 1.400 de cazuri de copii cu leziuni sau decese din această cauză au loc anual.
SURSA FOTO: Freepik.com@azerbaijan_stockers
Motivul cel mai frecvent este un plâns inconsolabil și prelungit care provoacă frustrare și furie în îngrijitor, care ajunge să zguduie copilul. Intenția sa nu este de a-i face rău, „doar voiam să înceteze să plângă”, susțin majoritatea. Însă daunele sunt deja făcute.
O altă cauză este încercarea de a-l „reanimă” într-o situație pe care îngrijitorul o consideră amenințătoare pentru viața copilului (un spasm al plânsului, o sufocare sau un atac de tuse), explică AEP.
A arunca bebelușul în aer în joacă nu prezintă riscuri de daune cerebrale, atâta timp cât jocul nu este prea violent (aruncarea repetată la înălțimi mai mari de 20 cm). Totuși, acest tip de joc trebuie evitat, deoarece copilul se poate lovi sau se poate răni dacă cade.
De obicei, atunci când medicii suspectează vreo leziune la un bebeluș, se pune în aplicare un protocol pentru a asigura siguranța copilului.
Acest sindrom provoacă simptome atât de clare încât, de obicei, atunci când sunt observate, părinții sunt considerați responsabili, iar serviciile sociale sunt implicate pentru a evalua cazul și a acționa rapid pentru a preveni maltratarea.
De cele mai multe ori, anchetele sunt arhivate după ce se constată că nu a existat neglijență din partea părinților sau a îngrijitorului. Totuși, există cazuri în care părinții au fost inculpați pentru cauzarea unor leziuni grave copiilor lor.
De exemplu, un tribunal din Zaragoza a procesat un tată pentru că a zguduit bebelușul și l-a lăsat orb, în timp ce Curtea de Apel din Valencia a condamnat un tată la doi ani de închisoare pentru că a zguduit bebelușul și i-a provocat paralizie cerebrală.
Cum pot să îmi dau seama dacă bebelușul meu a suferit sacudiri sau zguduituri? De multe ori, copiii sunt lăsați în grija altor persoane și părinții observă simptome neobișnuite la bebelușii lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.