Intrarea la școală e un moment uriaș în viața unui copil – și, sincer, și în viața părinților. Dincolo de emoția ghiozdanului nou și a uniformei călcate impecabil, se ascund multe întrebări: Oare e copilul meu pregătit? Oare va face față? Experta în parenting și educație Oana Moraru susține că la 6 ani, majoritatea copiilor sunt gata să înceapă școala. Dar există excepții importante, iar părinții trebuie să le observe cu inima deschisă, fără grabă și fără presiunea calendarului.
„La 6 ani e în regulă cu intratul la școală cu excepția copiilor care au mers foarte puțin la grădiniță - 1 an, 1 an jumătate - și care mai au dificultăți sociale, de interacțiune”, spune Oana Moraru în cadrul podcastului Părinți Cuminți.
Ce ne transmite aici experta? Că experiența grădiniței joacă un rol-cheie. Copiii care au avut timp să stea în colectivitate mai mulți ani au învățat, natural, cum să se miște într-un grup, să negocieze spațiul personal, să își exprime nevoile. Pentru cei care au mers mai puțin timp la grădiniță, trecerea directă într-un mediu structurat cum este școala poate fi bruscă și copleșitoare.
SURSA FOTO: freepik.com @anna_ostanina
Oana Moraru atrage atenția asupra unor comportamente importante:
„Dacă este copilul tău la stadiul în care nu își comunică încă nevoile educatoarei - mi-e sete, mi-e foame, mi-e frig, mi-e greu, mi-e rău, vreau afară - nu știu să dea celuilalt o replică minimală pe ocuparea spațiului personal - e scaunul meu, e pensula mea dă-mi-o înapoi - nu neapărat cu agresivitate, pur și simplu să-mi revendic spațiul, nu știu încă să rămână într-un joc mai mult de 10 - 15 minute cu un partener sau, eventual, ideal 2 - 3, fără să cer imediat ajutorul educatoarei și să mi se pară tot timpul că am probleme pe care eu nu le pot gestiona.
Deci, dacă sunt încă în acel stadiu, e mai bine de amânat”, susține experta în parenting și educație.
Dacă un copil nu își exprimă nevoile de bază către un adult responsabil, dacă nu știe să își revendice propriile obiecte într-un mod calm și dacă nu poate susține o activitate în pereche fără să ceară imediat ajutor, atunci el nu e încă pregătit pentru presiunea zilnică a școlii.
Școala înseamnă o mare parte de autonomie: să știi să ceri ce ai nevoie, să negociezi conflicte minore cu colegii, să perseverezi într-o activitate fără supraveghere constantă. Dacă aceste abilități lipsesc, e mai sănătos pentru copil să îi mai acordăm timp să le dezvolte.
SURSA FOTO: freepik.com @ruslan_ivantsov
Oana Moraru face o distincție importantă, care poate salva mulți părinți de griji inutile: „A nu se confunda tipologia copilului care încă are nevoie să observe înainte de a se băga într-un joc, încă are nevoie să digere realitatea, s-o simtă”.
Cu alte cuvinte, un copil care pare mai retras, care nu intră imediat în jocuri sau activități de grup, nu este neapărat nepregătit pentru școală. Unii copii au nevoie de timp să analizeze mediul nou, să simtă terenul, să observe regulile nescrise înainte să participe activ. Această nevoie de observație nu trebuie confundată cu o incapacitate de a funcționa într-un colectiv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil