Profesorii nu cer perfecțiune, ci colaborare. Află ce își doresc cu adevărat cadrele didactice de la părinți, pentru binele copilului: comunicare, încredere, empatie și respect reciproc.
Într-o dimineață obișnuită, un copil își pune ghiozdanul în spate și pornește spre școală. Pentru el, ziua abia începe. Pentru învățătoarea sau dirigintele lui, ziua a început cu câteva ore înainte, cu gânduri și planuri despre cum să-i capteze atenția, cum să-l ajute să înțeleagă mai bine sau cum să-i redea încrederea pierdută.
Profesorii nu lucrează doar cu litere, cifre și lecții – lucrează cu inimi. Și fiecare inimă de copil vine cu o poveste.
SURSA FOTO: freepik.com @nmrahim1257
Mulți dascăli mărturisesc că și-ar dori, dincolo de fișe, teste și teme, ca părinții să înțeleagă că educația e o echipă.
Că școala nu poate repara, singură, ceea ce se rupe acasă. Că atunci când părintele și profesorul se sprijină reciproc, copilul are cel mai mult de câștigat.
Iată 15 lucruri pe care profesorii și-ar dori să le știe fiecare părinte, conform parade.com. Nu sunt reproșuri, ci punți spre un viitor mai bun pentru copiii noștri.
Uneori, părinții privesc școala ca pe un adversar: „De ce i-ați scăzut nota?”, „De ce l-ați certat?”, „De ce nu-i înțelegeți stilul?”.
Dar profesorii nu sunt acolo să-l critice pe copil, ci să-l sprijine.
Când părintele și cadrul didactic colaborează, copilul înțelege că educația e un drum comun, nu o luptă.
Sunt profesori care rămân la școală după program pentru a corecta lucrări. Care visează noaptea elevi triști. Care își fac griji când un copil pare că „se pierde” pe drum.
Lor le pasă. Și nu doar de rezultate, ci de starea de bine a copilului.
Un copil care este politicos, atent, empatic și deschis e un copil care poate construi relații, colabora și învăța cu plăcere.
Un elev care învață să respecte profesorii și colegii va ști, mai târziu, să se integreze armonios într-o echipă, într-un loc de muncă, într-o comunitate.
Părinții au un rol important în acest proces.
Profesorii pot aduce cunoștințe, dar valorile – respectul, responsabilitatea, empatia, curajul – se învață în familie.
Un copil căruia i s-a spus mereu „mulțumesc” și „te rog” acasă, va duce aceste gesturi și în clasă. Iar aceste mici lucruri pot schimba complet o atmosferă de învățare.
Nu trebuie să le faceți voi. Nu trebuie să fie perfecte.
Temele sunt pentru copil – pentru a exersa, a învăța perseverența și pentru a identifica ce a înțeles sau nu.
Încurajarea contează mai mult decât corectitudinea absolută.
Un e-mail scris pe fugă, un mesaj pe WhatsApp într-un moment de supărare, o întâlnire tensionată – toate pot afecta relația cu cadrul didactic.
Profesorii nu așteaptă laude, dar se simt descurajați când primesc doar critici.
Un dialog respectuos, chiar și în dezacord, face minuni.
„Uite ce note are Andrei!”, „Maria citește deja cursiv!”. Fiecare copil are ritmul lui. Și e în regulă. Profesorii văd potențial acolo unde părinții, uneori, văd doar „întârzieri”.
E nevoie de încredere și răbdare, nu de competiție.
Profesorii lucrează cu zeci de copii, cu părinții lor, cu rapoarte, pregătiri, corecturi și activități extrașcolare.
Nu pot răspunde instant sau fi disponibili oricând.
Răbdarea și respectul pentru timpul celuilalt arată, de fapt, respect pentru relație.
Copiii care citesc acasă, alături de părinți sau singuri, au un vocabular mai bogat, o imaginație mai activă și o capacitate crescută de concentrare.
Cititul nu e o obligație, ci o aventură care începe cu o poveste spusă cu drag, seara, la culcare.
Telefoanele, tabletele și ecranele sunt parte din viața de azi.
Dar în exces, ele afectează atenția, somnul și chiar comportamentul copiilor.
Profesorii văd zilnic efectele: copii epuizați, agitați, greu de implicat. O oră în plus de joacă liberă face uneori cât zece lecții.
Dacă îl corectați mereu sau îi faceți temele, îl lipsiți de ocazia de a învăța.
Greșeala este parte din proces.
Profesorii nu notează doar răspunsurile corecte, ci și efortul, progresul, dorința de a învăța. Nu-i luați copilului șansa de a se dezvolta singur.
Un simplu „vă mulțumim pentru tot ce faceți” poate aduce o rază de soare într-o zi grea.
Profesorii sunt adesea criticați, foarte rar apreciați.
Dar când părinții văd și efortul din spatele scenei, relația devine una de încredere și susținere reciprocă.
Ne dorim părinți implicați, curioși, activi. Dar nu părinți care controlează tot, verifică fiecare detaliu și transformă școala într-o competiție permanentă.
Copiii trebuie învățați să-și asume responsabilități, nu să fie „dirijați” pas cu pas.
Dacă profesorul vă spune că cel mic e retras, neatent sau trist, ascultați.
Nu e un atac, ci o observație valoroasă.
Uneori, părinții refuză să vadă problemele pentru că doare. Dar intervenția timpurie poate schimba complet traseul copilului.
Nota 10 nu e totul. Un copil curios, empatic, cooperant e, de fapt, un copil „de 10”. Profesorii nu caută perfecțiune, ci copii care învață cu sens și bucurie.
Și părinți care îi susțin fără presiune inutilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil