Este cu adevărat greu, cum deja știți, să crești copii. În fiecare zi te confrunți cu provocări care te pun la încercare în moduri neașteptate. Mese care refuză să fie mâncate, jucării împrăștiate prin toată casa, întrebări nesfârșite, lacrimi neașteptate, nopți nedormite...
A crește un copil este una dintre cele mai dificile, dar și cele mai frumoase misiuni pe care le poate avea un om.
E o călătorie pe care nimeni nu o poate înțelege pe deplin până nu o trăiește, o combinație de epuizare și extaz, de griji constante și momente de o fericire pură.
Este greu să pui în cuvinte toate emoțiile care vin odată cu responsabilitatea de a forma o viață, dar un lucru este cert: nimeni nu pleacă din această călătorie neschimbat.
”Este cu adevărat greu, cum deja știți, să crești copii. Un prieten mi-a dat cel mai bun sfat: Oricând te simți frustrat de ei, închide ochii și imaginează-ți că ai 80 de ani și deții o mașină a timpului care te aduce înapoi în acest moment, iar acesta este singurul moment pe care-l ai. Tot ce îți vei dori atuni este să trăiești din nou aceste momente de care astăzi te plângi”. Aceste rânduri au fost extrase dintr-un videoclip postat pe canalul social, @neuronectarnudge.
Un copil vine pe lume cu o nevoie infinită de iubire și atenție, iar părinții sunt cei care trebuie să fie acolo, oricât de obosiți ar fi.
Nopțile nedormite, când plânsul bebelușului îți pătrunde în suflet, nu sunt doar despre oboseală fizică – sunt despre lupta interioară de a-ți păstra calmul, de a încerca să înțelegi ce vrea acel mic suflet care nu știe încă să își exprime nevoile.
Photo by Keira Burton/ Pexels
A fi părinte înseamnă să renunți la o parte din tine pentru a face loc lor. Poate fi cariera pe care o pui pe pauză, vacanțele pe care le amâni sau simplul lux de a te bucura de o zi în care nu trebuie să faci nimic. Dar sacrificiile nu sunt doar materiale. Este vorba și despre sacrificiul liniștii tale sufletești.
Când devii părinte, sufletul tău este mereu împărțit între fericirea și suferința copilului tău. Trăiești fiecare cădere de-a lor ca pe o rană proprie, iar fiecare reușită te umple de o mândrie care parcă nu mai încape în tine.
În mijlocul haosului, există însă momente care îți taie respirația. Primul zâmbet al copilului, primul „te iubesc” spus cu glas gângav, îmbrățișările neașteptate, când îți sare în brațe pur și simplu pentru că ești acolo – toate acestea îți umplu inima într-un mod pe care cuvintele nu-l pot descrie.
A crește un copil te învață să apreciezi lucrurile mici. Când vezi lumea prin ochii lor, totul capătă un farmec nou.
O ploaie, un fluture, o băltoacă – toate devin aventuri. Ei te învață să te bucuri din nou de lucrurile simple, să încetinești ritmul și să fii prezent.
Photo by Keira Burton/ Pexels
Cu toate provocările, grijile și oboseala, un lucru rămâne constant: iubirea. Este o iubire care nu are limite, care te face să îți depășești orice frică sau neputință.
Este iubirea care te ridică în fiecare dimineață, chiar dacă noaptea a fost grea, care te face să lupți, să speri și să visezi pentru ei.
Creșterea unui copil este grea, dar tocmai această greutate o face valoroasă. Este un proces care îți testează limitele, dar care te transformă într-o versiune mai bună a ta.
Și, în cele din urmă, când îți vezi copilul crescând, devenind un om bun și fericit, înțelegi că toate sacrificiile, toate nopțile nedormite și toate grijile au meritat.
A crește copii nu este pentru cei slabi de inimă, dar este, fără îndoială, cea mai importantă și mai frumoasă călătorie pe care o poți face în viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil