Te întrebi dacă faci mai mult rău decât bine atunci când îți crești copilul?
Trăim într-o lume din ce în ce mai stresantă, iar în acest context, nu a fost niciodată mai important să cultivăm reziliența emoțională și mentală la copiii noștri.
Copiii care sunt puternici din punct de vedere mental nu doar că sunt mai bine pregătiți să facă față problemelor viitoare, dar studiile arată că au și o mai mare probabilitate de a fi implicați în școală și în viitoarele lor locuri de muncă.
Pentru cei care se întreabă cum să fie părinți mai buni, există câteva sfaturi importante: evitați greșelile care ar putea duce la eșecul copiilor voștri.
Nu va fi ușor, dar dacă învățați să depășiți aceste capcane, conform specialiștilor Your Tango, veți reuși să-i ghidați pe cei mici într-un mod mai sănătos și mai echilibrat.
Iată câteva dintre greșelile comune pe care părinții le fac adesea și care riscă să pregătească copiii pentru un eșec major.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Părinții nu le fac niciun favor copiilor lor atunci când elimină orice posibilitate de risc din viața acestora.
Modul în care îți „protejezi” copilul poate ajunge, de fapt, să-i limiteze capacitatea de a acționa responsabil și de a se comporta ca un adult.
Atunci când nu sunt lăsați să facă față provocărilor, copiii nu vor învăța cum să se descurce singuri în lume, iar acest lucru îi pregătește pentru un eșec major pe termen lung.
Aceasta este o greșeală clasică, frecvent întâlnită în rândul părinților din clasele mijlocii și superioare, iar efectele sale pe termen lung sunt vizibile.
Când copiilor li se spune constant că nu pot rezolva o problemă, aceștia ajung să creadă acest lucru, chiar și atunci când ar putea să se descurce singuri.
Studiile arată că acest tip de „neputință învățată” poate afecta grav stima de sine, încrederea și abilitățile de adaptare ale copiilor.
Aceste efecte pot duce ulterior la anxietate, depresie și dificultăți în luarea deciziilor la vârsta adultă. Astfel de comportamente sunt frecvent asociate cu un stil de parenting supraprotector, cunoscut și sub denumirea de „părinte elicopter”.
Un exemplu clasic de parenting este stilul „tigru”, care a fost popular în anii '90 și care punea un accent puternic pe succesul academic.
Cu toate acestea, această abordare nu este deloc sănătoasă. Copiii care au părinți cu o astfel de mentalitate pot dezvolta anxietăți paralizante și, în cazuri extreme, tulburări de personalitate narcisistă.
Este important ca părinții să înțeleagă că iubirea nu trebuie condiționată de performanțele copilului.
Eșecul face parte din viață! Orice mare om care a reușit a întâmpinat dificultăți și a eșuat înainte de a ajunge la succes.
Dacă îi spui copilului tău că nu este acceptabil să eșueze, îl descurajezi să își asume riscuri, care sunt esențiale pentru dezvoltarea sa.
În plus, abilitatea de a face față eșecului este o competență vitală în viață. Dacă le furi această abilitate, îi împiedici să învețe cum să se ridice după un eșec, ceea ce poate duce la o frică paralizantă de a încerca lucruri noi și la o percepție distorsionată asupra realității.
În loc să se concentreze pe a evita eșecul, părinții ar trebui să-i încurajeze pe copii să vadă provocările ca oportunități de creștere.
Este înțeles că părinții vor să își ajute copiii să reușească, dar este important să realizeze că atunci când le oferă premii nemeritate sau îi sprijină să obțină succesul prin mijloace neloiale, îi pregătesc pentru o dezamăgire majoră în viața reală.
Viața este, în esență, o meritocrație, iar dacă un copil nu învață să concureze cinstit și să-și construiască propriile conexiuni, va rata abilități esențiale pentru viața de adult.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
A supraveghea fiecare pas al copilului tău, a-i face temele pentru el și a trăi indirect prin realizările lui nu este sănătos.
Acest comportament este o formă patologică de obsesie și s-a dovedit că afectează negativ dezvoltarea copiilor pe termen lung.
Majoritatea copiilor care au crescut în astfel de condiții au dificultăți în a funcționa ca adulți. Cei care reușesc adesea au relații tensionate cu părinții sau preferă să nu mai aibă contact cu ei pentru a trăi o viață normală.
Deși unii părinți care practică acest stil de parenting se concentrează în mod deosebit pe educația academică, studiile sugerează că intervenția excesivă poate afecta motivația și procesul de învățare al copiilor.
O revizuire publicată în Frontiers in Psychology sugerează că o comunicare deschisă și acordarea unui anumit grad de autonomie copilului, în timp ce îi oferiți sprijin, poate reduce efectele negative ale supravegherii constante.
Poate că nu crezi, dar parentingul strict nu duce la creșterea unui copil sănătos. Părinții prea severi au adesea copii care suferă de anxietate în viața de adult sau copii care se răzvrătesc până în punctul în care nu mai înțeleg nimic din propriile lor probleme.
Majoritatea copiilor care au crescut cu părinți autoritari nu au succes datorită intervențiilor acestora, ci mai degrabă în ciuda lor.
Ai întâlnit vreodată adulți care au avut părinți distanți, care nu și-au petrecut niciodată timpul pentru a-și cunoaște copiii?
Din păcate, rezultatul este unul trist. Te asigur că nu îți dorești ca acest lucru să se întâmple cu copiii tăi, deoarece le afectează profund capacitatea de a dezvolta relații sănătoase cu ceilalți.
Când părinții nu acordă importanță timpului petrecut împreună, copiii pot suferi efecte negative, precum scăderea stimei de sine, dificultăți în interacțiunile sociale, anxietate, sentimente de nesiguranță, reglare emoțională slabă și posibile probleme de comportament.
Aceștia se pot simți neglijați emoțional și pot să nu aibă un sentiment puternic de conexiune cu părinții lor.
Conform unui studiu din 2023, dedicarea unui timp de calitate pentru familie, cu atenție concentrată și interacțiuni pozitive, poate ajuta la atenuarea acestor efecte negative.
SURSA FOTO: freepik.com @SkelDry
Mulți adulți suferă grav din cauza faptului că părinții lor nu le-au susținut interesele sau visele.
Mulți oameni ajung să urască domeniile în care activau, doar pentru că se temeau de ce ar spune părinții lor dacă și-ar urma visurile.
Unii chiar au ajuns să își piardă speranța în viață din această cauză.
Până acum, specialiștii susțin că nu au întâlnit niciodată o familie funcțională care să aibă un copil favorit. De obicei, copiii care sunt considerați „oaia neagră” a familiei tind să se descurce mai bine decât „copilul de aur”, preferat de părinți.
Deloc surprinzător, „oaia neagră” a familiei rareori păstrează legătura cu părinții, iar „copilul de aur” ajunge adesea să își ia rămas bun de la părinți atunci când aceștia au nevoie de ajutor.
Un gând destul de interesant, nu-i așa?
Atunci când părinții au un copil preferat, acest lucru poate avea un impact negativ semnificativ asupra copilului care se simte mai puțin favorizat, iar efectele pot include scăderea stimei de sine, creșterea anxietății, depresie, probleme de comportament și dificultăți în relațiile cu frații.
Aceste probleme pot persista chiar și în viața de adult.
Un studiu din 2018 a arătat că și copilul preferat poate resimți presiunea de a menține acest statut, iar acest lucru poate cauza dificultăți în relațiile lor pe termen lung.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil