Există multe familii care aleg să doarmă împreună cu micuții lor și, deși ar trebui să fie o opțiune la fel de respectată ca oricare alta, este una dintre cele mai controversate practici în educație parentală.
Deloc surprinzător, mulți părinți care dorm împreună cu micuții lor primesc adesea indicii, critici sau judecăți de la alte persoane (prieteni apropiați, rude sau chiar străini) care îndrăznesc să comenteze. Specialiștii atrag atenția și spun că părinții care dorm cu micuții lor nu ar trebuie să li se spună aceste 10 lucruri!
În discuțiile legate de obiceiurile de somn ale copiilor, mai precis de co-sleeping, un aspect care nu poate fi trecut cu vederea este feedback-ul plin de convingere oferit de unii părinți. Ei își împărtășesc experiențele în care copilul lor a parcurs cu succes drumul spre somnul liniștit și regenerativ în propriul pat, chiar din prima zi.
Deși aceste relatări au în spate o doză sănătoasă de mândrie și bucurie, ele se ciocnesc uneori de părerile altor părinți, care, fără a fi neapărat întrebați, nu ezită să-și ofere propria perspectivă. Aceasta este câteodată formulată într-o manieră care poate fi interpretată ca o subestimare a alegerilor alternative. Ceea ce ar putea părea ca un simplu sfat sau încurajare către un stil de creștere mai independent, de fapt, poate conține subînțelesuri care sugerează că unii părinți nu se bucură de aceeași calitate a odihnei din cauza alegerilor lor de a dormi cu copiii.
Într-adevăr, aceste opinii, fie că sunt formulate din bună intenție sau nu, pot răni și pot diminua eforturile părinților care abordează co-sleeping-ul sau orice altă metodă alternativă de îngrijire. Fiecare familie are dreptul să aleagă ceea ce consideră că este cel mai potrivit pentru ea și pentru copilul său, în funcție de valorile, circumstanțele și nevoile individuale.
Printre reproșurile adesea aduse în discuție atunci când vine vorba de părinții care aleg să doarmă cu copiii lor se numără și acela că micuții vor fi răsfățați și că nu vor învăța să-și gestioneze somnul singuri. Această grijă, în ciuda intențiilor bune, merită a fi privită cu un ochi atent și obiectiv.
Însă, trebuie să recunoaștem că somnul, asemenea multor alte aspecte ale creșterii umane, nu urmează un traseu fix, ci unul evolutiv și de maturizare. El înregistrează etape variate în timpul cărora copilul învață și experimentează treptat modul în care să se odihnească independent. În acest proces, nu putem neglija rolul esențial al părinților, care îi oferă micuțului nu doar confortul fizic, ci și securitatea emoțională necesară pentru a se simți în siguranță în propriul pat.
Este adevărat că, la un moment dat, copilul va dori să își asume responsabilitatea somnului său și să exploreze acest teritoriu de autonomie. Această schimbare nu se întâmplă într-o zi, ci se dezvoltă treptat, pe măsură ce copilul capătă încredere în abilitățile și confortul său de a dormi singur. Acest proces natural de învățare nu trebuie privit ca un potențial obstacol pentru dezvoltarea ulterioară, ci mai degrabă ca o oportunitate pentru copil să-și însușească abilități și independență în ritmul său propriu.
Sugestia că un copil nu va părăsi patul părinților până nu va ajunge la facultate este una dintre acele afirmații încărcate cu critici și judecăți, care își găsește loc în dialogurile despre dormirea împreună cu micuții. Într-adevăr, această perspectivă poate părea extremă și exagerată, însă subliniază o preocupare adesea exprimată de către cei care susțin alte metode de îngrijire.
De fapt, această părere nu este doar o speculație abstractă, ci uneori este pusă în discuție într-un mod care poate genera îndoieli și confuzii în rândul părinților care optează pentru co-sleeping sau alte forme de apropiere în timpul somnului. Asemenea comentarii par să arunce o umbră asupra alegerii acestor părinți, semănând întrebări precum: „Până la ce vârstă ar trebui să permit copilului să doarmă cu mine?” sau „Cum va afecta această practică viitorul său?”.
Totuși, este important să aducem claritate în această privință. Prima dată, experiența co-sleeping nu înseamnă neapărat că aceștia nu vor dezvolta independența și abilitatea de a dormi în propriul pat în momentul potrivit. De asemenea, somnul împreună cu părinții nu reprezintă neapărat o barieră în calea unei viitoare autonomii. Fiecare copil are propriul său ritm de creștere și dezvoltare, iar părinții sunt cei care îl însoțesc pe acest drum.
Falsul mit al nesiguranței și dependenței, adesea asociat cu co-sleepingul, continuă să circule în discuțiile despre modurile de îngrijire ale copiilor. Într-adevăr, este una dintre acele presupuneri pe care mulți o adoptă fără a lua în considerare evidențele și perspectivele complete asupra acestei practici.
În cercul opiniei publice, există voci care cred cu convingere că a permite copilului să împartă patul cu părinții îl poate face să dezvolte o formă de nesiguranță și dependență excesivă. Aceste îngrijorări sunt adesea exprimate într-un mod direct și categoric, ca un semnal de alarmă față de această alegere a părinților.
Cu toate acestea, este necesar să aruncăm o privire mai profundă pentru a înțelege realitatea. Contrar a ceea ce mitul susține, cercetările ample efectuate în acest domeniu sugerează cu fermitate că aceasta nu este un adevăr universal. De fapt, multe studii au ajuns la concluzia că co-sleepingul poate avea efecte pozitive semnificative asupra dezvoltării copilului.
În aceste studii se evidențiază în mod special faptul că dormitul în apropierea părinților poate contribui la construirea unei relații de atașament sigur și stabil între copil și părinte. Copiii care experimentează această apropiere în timpul somnului au adesea încredere mai mare în ei înșiși, dezvoltă o bună stima de sine și își pot manifesta emoțiile într-un mod sănătos. De asemenea, se remarcă că acești copii au o mai bună bunăstare atât fizică, cât și psihică.
SURSA FOTO: freepik.com @goodluz
O altă afirmație care se înscrie în același fir al gândirii presupune că un copil care doarme împreună cu părinții în timpul somnului va dezvolta o nesiguranță care îl va determina să nu fie capabil să se despartă de aceștia în viitor. Acest scenariu prezis poate evoca imagini ale unui tânăr adult atașat în mod excesiv de părinți, reținut în experiențele copilăriei și împiedicat să se bucure de independența și aventurile specifice vârstei.
Cu toate acestea, este important să luăm în considerare că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare și că nevoia de apropiere și confort în timpul somnului este complet naturală și necesară în primele etape ale vieții. Această apropiere nu îi limitează, în mod automat, capacitatea de a explora lumea și de a se implica în activități sociale sau aventuri.
În realitate, asigurarea că nevoile afective ale unui copil sunt îndeplinite contribuie la dezvoltarea sa sănătoasă. Legăturile puternice formate în primii ani de viață oferă o bază stabilă de încredere și siguranță, ceea ce poate ajuta copilul să fie mai încrezător în sine și în capacitatea sa de a explora lumea. Astfel, nu trebuie să considerăm că oferirea suportului emoțional înseamnă împiedicarea dezvoltării independente.
Ba din contră, copiii care au crescut într-un mediu care le-a asigurat că sunt iubiți și sprijiniți au șanse mari să devină adulți siguri pe ei, cu abilități de relaționare sănătoase și o capacitate puternică de adaptare la schimbările și provocările vieții.
În rândul comentariilor încărcate de impact, unul care răsare adesea în discuțiile despre somnul împreună cu copiii afirmă cu fermitate că această practică poate crea traume serioase în dezvoltarea copilului. În cadrul acestui argument, se sugerează că apropierea din timpul somnului poate duce la dependență emoțională excesivă, la dificultăți de adaptare și chiar la tulburări ale somnului, care pot păși ulterior în teritoriul dificil al traumelor.
Cu toate acestea, o astfel de declarație are nevoie de o privire mai atentă asupra contextului și a cercetărilor existente. Este adevărat că toate alegerile de parenting pot avea un impact asupra copiilor, însă este important să subliniem că înțelegerea impactului este mai complexă decât o evaluare superficială a unei singure practici.
În realitate, cercetările sugerează că dormitul cu copiii nu este, în mod automat, o cale sigură spre traumele sau problemele de comportament. Chiar mai mult, o atenție atentă la nevoile emoționale ale copilului și la asigurarea unui mediu de atașament sigur poate avea efecte pozitive asupra dezvoltării. În timp ce unii copii pot avea dificultăți în gestionarea separării, mulți alții se pot simți susținuți și încrezători, având o bază emoțională solidă.
Una dintre cele mai alarmante acuzații pe care unii oameni le aduc în discuție atunci când vine vorba de somnul cu copiii este teama că această practică ar putea duce la sufocarea copilului în timpul somnului. Prin expresii încărcate de îngrijorare și întrebări pline de alarmă, acești critici contestă siguranța acestei metode și aruncă o umbră de îndoială asupra părinților care o adoptă.
Totuși, merită să subliniem că, cu atenție și cunoștințe adecvate, dormitul împreună cu copiii poate fi practicat în siguranță. În mod specific, există reguli și măsuri de precauție pe care părinții pot să le urmeze pentru a minimiza riscurile și a se asigura că copilul doarme într-un mediu securizat. Aceste măsuri includ asigurarea unei suprafețe ferme pentru somn, evitarea materialelor moi care ar putea bloca căile respiratorii și poziționarea copilului într-un mod care să minimizeze riscul de sufocare.
Este important să recunoaștem că, atunci când este practicat în mod responsabil, co-sleeping-ul nu este doar sigur, ci poate aduce și o serie de beneficii semnificative. De fapt, împărțirea patului sau a camerei cu copilul este considerată un factor de protecție împotriva riscului de moarte subită a sugarului. Acest aspect arată că, în cadrul unor condiții potrivite, apropierea fizică între părinți și copil poate oferi un mediu sigur și protejat.
În peisajul discuțiilor despre dormitul împreună cu copiii, o altă întrebare se înalță adesea ca un voal de îndoială: „Nu ți-e frică că-l rănești în timp ce dormi?”. Această înșiruire de cuvinte reflectă temerile pe care unii critici le împărtășesc în privința siguranței acestei practici și sugerează că apropierea fizică din timpul somnului ar putea duce, în mod accidental, la vătămări sau disconfort pentru copil.
Este important să recunoaștem că această îngrijorare nu este neobișnuită și că, într-adevăr, siguranța copilului este o prioritate pentru părinți. Cu toate acestea, este vital să înțelegem că, cu precauții adecvate și cu un nivel adecvat de atenție, dormitul copiilor cu părinții poate fi realizat într-un mod care să minimizeze riscurile.
Părinții care adoptă co-sleepingul sunt adesea conștienți de prezumția de siguranță și precauțiile necesare. Prin crearea unui spațiu de somn adecvat, prin evitarea obiectelor sau hainelor care ar putea fi periculoase și prin poziționarea corectă a copilului în timpul somnului, se poate asigura un mediu sigur pentru ambele părți implicate.
Unul dintre factorii cheie care trebuie să fie în prim-planul acestei discuții este dezvoltarea naturală a instinctului parental. Părinții dezvoltă, de obicei, un nivel superior de vigilență și atenție față de mișcările și nevoile copilului lor, chiar și în timpul somnului. Această abilitate inerentă poate contribui semnificativ la minimizarea riscului de accidente sau vătămări.
Conceptul că fiecare copil ar trebui să dispună de propria sa zonă de somn este un subiect de dezbatere în rândul părinților și experților în educație. Argumentul pentru acest punct de vedere este legat atât de convingerea că acest lucru poate asigura un somn adecvat, cât și de credința că oferind copilului un spațiu separat în cadrul casei îl încurajează să dezvolte independența și abilitățile sale.
Chiar și în acest context, ceea ce trebuie să fim conștienți este că nevoile și preferințele copiilor sunt în continuă schimbare. Cu toate acestea, atunci când ne raportăm la ideea de a avea propriul spațiu de somn, trebuie să ne asigurăm că nu ne îndepărtăm de esența fundamentală a creșterii sănătoase a copiilor.
Este adevărat că un copil are nevoie de un loc sigur și confortabil pentru a se odihni, dar ceea ce este și mai important este faptul că copiii au nevoie de conexiune și atașament emoțional cu părinții lor. Relația puternică și securizantă dintre copil și părinți contribuie la dezvoltarea unei baze emoționale solide pe care copiii să se poată baza în toate aspectele vieții lor.
O întrebare pe cât de comună, pe atât de adâncă, poate provoca reflexii intense în rândul părinților: „Nu îți este dor să dormi singur cu partenerul tău?” O astfel de întrebare atrage atenția asupra realității că părinții care adoptă dormitul cu copiii se confruntă adesea cu dorința de a avea un moment de intimitate și odihnă numai pentru ei, pentru a se bucura de un pat liber de bătăliile nocturne cu spațiul și de mișcările fără sfârșit.
Această dorință este cu siguranță un aspect natural al vieții de părinte și este important să o recunoaștem. Într-adevăr, mulți părinți tânjesc la ocazia de a se întinde în patul lor fără a fi întrerupți, de a se bucura de intimitate și de a se mișca fără a trezi pe cineva alături.
Totuși, trebuie să înțelegem că decizia de a dormi cu copiii este, în cele din urmă, una personală și individuală. Poate fi motivată atât de preferința de a împărtăși momente prețioase cu copilul, cât și de necesitatea practică de a asigura odihnă pentru toți membrii familiei. Această alegere poate aduce atât satisfacții, cât și provocări, iar fiecare familie trebuie să își determine propriul echilibru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil