Cu toții ne dorim ca micuții noștri să aibă o bună stimă de sine, dar știm cu adevărat ce înseamnă când o au? Cum să știm dacă copilul nostru are o bună stimă de sine?
Așa cum vom observa, stima de sine sănătoasă nu implică lipsa de nesiguranță sau absența complexelor. În schimb, presupune să recunoaștem și să confruntăm aceste aspecte, precum și să recunoaștem calitățile noastre pozitive.
Mai mult decât atât, conceptul de inteligență emoțională depășește ideea de „a te iubi pe tine însuți” și implică alte semnificații, cum ar fi autocunoașterea, acceptarea și inițiativa. În continuare, vom discuta nouă comportamente pe care copiii cu o stima de sine sănătoasă le manifestă.
Copiii cu o bună stimă de sine se bucură de o bună autocunoaștere. Adică se cunosc, știu ce le place și ce nu, ce îi face fericiți și ce nu, cu ce se simt confortabil și cu ce nu. Pentru că, pentru a avea o bună stimă de sine, trebuie mai întâi să te cunoști pe tine însuți (nu poți să-ți dorești ceva ce nu știi). Cu toate acestea, chiar dacă știu cum sunt, ei învață și se descoperă în mod constant (este ceva care de fapt durează toată viața).
Pentru ca micuții să aibă o bună stimă de sine, trebuie mai întâi să se cunoască pe ei înșiși. Este foarte greu să-ți dorești ceva ce nu se știe.
Pe de altă parte, ei știu să-și identifice bine punctele forte, adică la ce sunt buni, la ce excelează. Și profită de aceste cunoștințe pentru a-și îmbunătăți abilitățile, pentru a îmbunătăți sau pentru a realiza ceea ce și-au propus.
Astfel, în afară de a-și recunoaște punctele forte (și de a le prețui), ei le folosesc pentru a se îmbunătăți și a învăța, adică le pun în valoare.
SURSA FOTO: Unsplash / @Olivia Bauso
O bună stimă de sine are de-a face și cu a ne simți mândri de realizările noastre și cu recunoașterea efortului de a le atinge. Din acest motiv, copiii cu o bună stimă de sine se simt mândri de ceea ce fac bine (și se simt, de asemenea, importanți, pentru familia lor, prietenii lor).
Ei sunt capabili să spună „ce bine mi-a ieșit!” și să se simtă mulțumiți de asta, fără a-l minimiza sau a atribui realizările lor norocului sau altora.
Sunt copii care, în fața dificultăților, perseverează, pentru că se simt în siguranță și capabili să facă asta. Nu pentru că nu le este frică să eșueze sau să facă greșeli, ci pentru că acceptă această posibilitate și totuși luptă pentru a-și atinge obiectivele.
Acesta este un semn de bună stime de sine. Are încredere în propriile resurse, înfruntă adversitatea și continuă, în ciuda faptului că uneori eșuează.
Un alt semn al unei bune stime de sine este încrederea în propriile resurse, înfruntarea adversităților și continuarea, în ciuda costului uneori.
A avea o bună stimă de sine nu este sinonim cu „puterea cu totul”. Dimpotrivă, a avea o bună stimă de sine înseamnă a recunoaște vulnerabilitatea, a fi conștient că uneori pur și simplu nu poți face asta și e bine să ceri ajutor.
De aceea, acești copii sunt capabili să ceară ajutor atunci când nu pot face lucrurile singuri sau când pur și simplu au nevoie de el și nu le este rușine să facă acest lucru.
Stima de sine este legată de securitatea personală și, din acest motiv, acești copii tind să ia inițiativă atunci când vine vorba de interacțiune (de exemplu, le place să cunoască oameni noi și să iasă din zona lor de confort), să înceapă o conversație, să înceapă o activitate, răspund la o întrebare în clasă, propun un nou joc. O fac pentru că au încredere să fie ei înșiși și să își dea părerea personală.
Astfel, a avea inițiativă este o trăsătură foarte pozitivă, care îi va ajuta și să învețe despre alte realități, să fie mai flexibili etc.
SURSA FOTO: Unsplash
În conformitate cu punctul anterior, ei sunt și copii curajoși. Asta nu înseamnă că nu se tem de nimic, deloc. Înseamnă că, chiar dacă le este frică (de exemplu de a fi ridicoli, de a nu fi acceptați), asta nu îi oprește atunci când vine vorba de a acționa și de a fi ei înșiși.
De fapt, a fi curajos nu înseamnă a fi curajos întotdeauna, în toate scenariile, dar înseamnă a fi capabil să înfrunți acele frici și, chiar și așa, să încerci să vezi ce se întâmplă (într-un anumit fel, să te pui la încercare).
După cum spune psihologul și doctorul în psihologie Walter Riso, „a fi flexibil înseamnă a fi capabil să fii tu însuți”. Flexibilitatea mentală este sinonimă cu mintea deschisă și este capacitatea de a se adapta la schimbări și circumstanțe și de a nu vedea totul ca „alb sau negru”. Este opusul rigidității.
Și acea flexibilitate hrănește o bună stima de sine, pentru că micuțul, fiind flexibil, va putea vedea că ceea ce face greșit nu este atât de rău și că ceea ce face bine nu este atât de rău, ceea ce îi va permite să fie realist, dar pozitiv.
În cele din urmă, și așa cum am spus în introducere, o bună stima de sine nu este o stima de sine perfectă. Să nu cădem în greșeala de a crede că micuții cu o bună stimă de sine se simt mereu bine cu ei înșiși, sau nu au conflicte, nesiguranțe sau dificultăți.
Dimpotrivă, le au ca orice altă persoană, ceea ce se schimbă este felul lor de a face față sau de a trăi cu ele. Copiii cu o stima de sine sănătoasă manifestă capacitatea de a-și accepta defectele și insecuritățile, fiind conștienți de ele. Deși pot exista momente în care aceste aspecte le cauzează probleme sau nu știu cum să le gestioneze în mod adecvat, aceste dificultăți nu îi determină să creadă că nu au valoare sau că sunt incapabili.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil