Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. 25 martie 1942, Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi), ziaristă și luptătoare pentru libertate civică din România.
Ana Blandiana, poetă și publicistă, a fost considerată o personalitate a literaturii românești în timpul regimului comunist. Apărătoare a drepturilor omului, Ana Blandiana a rămas legenda literaturii române datorită poeziilor deja celebre. În acest articol puteți citi câteva dintre cele mai frumoase poezii pentru copii.
1. O furnică poetă
În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Ştie şi ştiu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa în cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă cerere
Şi reclamaţie
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creaţie.
2. Motoșel și Botoșel
Motoşel şi Botoşel
Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoşteai decât
După-o dungă de pe gât,
Iar alteori, mai degrabă,
După-o pată de pe-o labă.
Botoşel avea în plus
Pata jos, şi dunga sus.
Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte,
Iar când ieşea la raport,
Dădea laba paşaport.
Numai când făcea vreun rău
Era leit frate-său.
Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea:
Cu labă şi gât pitite,
Torcea fără să ezite
Şi suav, cu glas înalt,
Se jura că-i celălalt,
Pe când bietul Motoşel
Lua bătaie pentru el.
3. Lasă-mi toamnă…
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
4. Într-o zi pe când lucram
Într-o zi pe când lucram
În gradină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;
Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă
Îi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau”.
Ba să vezi şi să te bucuri –
Sărea-n aer după fluturi
Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână;
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
5. Călătorie
Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
„De ce-am fost adusă aici?”…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil