Când începe școala, fiecare dintre noi are de tratat o cantitate mai mică sau mai mare de fobii. Cele mai frecvente sunt cele datorate experienței noastre personale: poate că școala ne trezește amintiri neplăcute și ne este teamă că și copilul nostru poate trăi aceleași lucruri. Ca să nu mai vorbim de poveștile urâte care ajung la noi de pe internet, din știri și chiar din mărturiile prietenilor sau rudelor.
Este corect să vă faceți griji? La ce semne trebuie să fii atent? Și, dimpotrivă, cum putem evita să fim supraprotectori sau poate să transmitem anxietățile noastre copilului, riscând astfel să-i dăm impresia că școala este un loc periculos și ostil?
Pentru a ne liniști ne spunem că o mamă „simte” anumite lucruri. Că dacă e ceva în neregulă, am observa. Dar nu este atât de ușor. Și probabil că nu este nimic mai bun pentru a afla dacă ceva nu este în regulă decât să vorbești direct cu copilul și să stabilești o relaţie de încredere.
Dar trebuie să pui întrebările potrivite, și să nu fii mulțumit de monosilabicul cu care răspunde când îl întrebăm dacă s-a descurcat bine la școală. Trebuie să fie un dialog, nu un interogatoriu. Și iată întrebările cheie pe care le poți adresa.
A ști dacă școala este un mediu senin pentru copil este primul lucru. Posibilele întrebări care presupun un răspuns deschis și deci un dialog între noi sunt cele referitoare la preferințele lui: Care este lucrul care ți-a plăcut cel mai mult dintre cele făcute astăzi? Ai învățat ceva nou? Un cuvânt nou? Îmi poți explica și mie? Știi deja ce vei face mâine? După cum puteți vedea, cheia este să puneți întrebări specifice, dar și întrebări care nu se pretează la un răspuns „monosilab”.
Dacă a studiat ceva în mod special, de exemplu, puteți vorbi despre asta împreună într-o conversație de la egal, la egal: evitați să vă gândiți la orice altceva sau să vă uitați la smartphone în timp ce vorbiți cu cel mic.
Alte întrebări utile pentru a afla dacă se simte confortabil la școală sunt despre care este locul lui preferat în clasă și ce ar face mâine dacă ar fi în locul profesorului.
Sunt copii care „adoră” și îi venerează pe profesori… și alții care nu comentează despre asta. Înseamnă că ceva nu este în regulă? Nu neapărat, dar pentru a fi sigur, trebuie să pui întrebările potrivite. De exemplu, întrebând care a fost cea mai amuzantă și mai proastă (sau mai plictisitoare) parte a zilei sale. Punând întrebări specifice despre ceea ce a explicat la ore acel profesor și urmărindu-l în timp ce spune.
Pentru mulți dintre noi, în mod paradoxal, tocmai relația cu colegii este o sursă de anxietate, chiar mai mult decât performanța academică sau reacția cu profesorii.
Din păcate, știrile raportează adesea cazuri de agresiune chiar și în detrimentul copiilor de școală elementară. Și este corect să fim atenți la semnele, adesea obscure sau contradictorii.
Dar există și întrebări utile pentru a înțelege dacă ceva nu este în regulă. O întrebare bună este, de exemplu: ”Dacă ai putea alege, cu cine ai vrea să fii coleg de bancă și cu cine NU? De ce?”.
Poți întreba despre pauză: ce a mâncat, cu cine s-a jucat sau cu cine a stat. Întrebăm care copil îl face să râdă cel mai mult și, dacă este cineva, pe care ar dori să-l invite la o întâlnire de joacă. În plus, putem întreba dacă cineva a fost pedepsit și de ce, și dacă a cunoscut copii noi din altă clasă.
Alte tipuri de întrebări ne pot ajuta să „încadrăm” mai bine cum este experiența copilului nostru la școală, dar nu numai.
De exemplu, întrebându-l ce este pe biroul lui în timpul orei sau care sunt lucrurile pe care nu le-a înțeles sau care l-au intrigat cel mai mult, zi de zi vom începe să creăm o rutină sănătoasă de „chat” între noi doi.
Dacă putem face din poveștile lui despre școală „momentul special” al nostru, cel în care vorbim și ne ascultăm cu adevărat, va fi mai puțin jenant pentru el să ne încreadă dacă ceva nu este în regulă.
Da, pentru că atunci când sunt probleme cu colegii, profesorii sau cu studiile, principalul motiv pentru care copiii nu se încred este rușinea.
Dialogul despre școală poate merge și mai departe. De exemplu, dacă au vorbit despre dinozauri la școală, puteți merge să vedeți o expoziție sau să luați niște cărți din bibliotecă, iar acest lucru vă oferă posibilitatea de a stimula dialogul despre ceea ce s-a întâmplat și în clasă.
În timpul petrecut împreună, acest „aducerea școlii acasă” îl va face mai spontan, să povestească despre colegul care a fost certat, despre cel care a făcut o glumă amuzantă, despre profesorul care a spus ceva ce nu a înțeles, când ridică mâna să pună o întrebare.
În toate acestea, aveți grijă, nu trebuie să cădem în capcana mamei/prieten. Este corect să punem întrebări țintite pentru a stimula comunicarea dintre noi, dar nu luăm la propriu tot ce spune copilul.
Vă reamintim că scopul nostru cu aceste întrebări este să înțelegem dacă totul merge bine la școală și dacă nu sunt probleme „macroscopice”: dar învățarea cere efort și va veni mereu ziua în care copilul va refuza să-și facă temele, nu neapărat din cauza profesorului care nu reușește să-l entuziasmeze.
Și va veni ziua când va spune că școala e urâtă pentru că „e mereu singur”: în loc să ne alarmăm imediat, așteptăm câteva zile să vedem cum evoluează lucrurile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil