Fiecare părinte își dorește ca copiii să aibă o bună părere despre ei înșiși – și pe bună dreptate. Studiile au arătat că, atunci când copiii sunt încrezători, se bucură de numeroase beneficii: mai puțină anxietate, performanțe mai bune la școală, o rezistență sporită și relații mai sănătoase.
„Ca psihoterapeut și autoare a cărții `13 lucruri pe care părinții puternici mental nu le fac`, am observat mulți părinți care adoptă strategii despre care cred că vor contribui la dezvoltarea încrederii copiilor lor.
Totuși, unele dintre aceste strategii pot avea efecte contrare, creând un cerc vicios în care copiii ajung să aibă dificultăți în a se simți bine în pielea lor. În consecință, părinții pot ajunge să depună un efort suplimentar, încercând să le crească stima de sine”, susține psihoterapeutul Amy Morin în rubricile cnbc.com.
Iată cele mai mari șapte greșeli ale părinților care subminează încrederea copiilor, conform expertei.
Deși poate părea că atribuirea unor sarcini casnice le va încărca copiii sau va crește nivelul lor de stres, implicarea în activități prin casă îi va ajuta să devină cetățeni mai responsabili.
Realizarea sarcinilor potrivite vârstei le oferă un sentiment de stăpânire și realizare. Așadar, fie că le cereți să vă ajute la spălatul rufelor sau să ducă gunoiul, responsabilitățile sunt oportunități pentru copii de a se vedea capabili și competenți.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
E greu să-ți vezi copilul cum dă greș, este respins sau comite o eroare. În astfel de momente, mulți părinți se grăbesc să-i salveze înainte ca aceștia să „cadă”. Însă, ferindu-i de greșeli, le răpiți șansa de a învăța cum să se redreseze.
Fie că își uită ghetele înainte de un meci important de fotbal sau răspund greșit la câteva întrebări dintr-un test la matematică, greșelile pot fi cei mai buni profesori ai vieții. Fiecare este o ocazie pentru ei de a-și dezvolta reziliența mentală necesară pentru a reuși data viitoare.
E tentant să-ți înveselești copilul când e trist sau să-l calmezi când e supărat. Însă, felul în care răspundem la emoțiile copiilor noștri are un impact semnificativ asupra dezvoltării inteligenței lor emoționale și a stimei de sine.
Ajutați-vă copiii să recunoască factorii care le declanșează emoțiile și învățați-i tehnici de autoreglare. Oferiți-le un cadru în care să își poată exprima trăirile, astfel încât să învețe să gestioneze acele emoții într-un mod adecvat social pe viitor.
Spunând lucruri precum „nu ne permitem pantofi noi ca ceilalți copii, pentru că venim dintr-un mediu modest”, îi întăriți copilului ideea că majoritatea circumstanțelor vieții sunt în afara controlului său.
În loc să permiteți copiilor să se autocompătimească sau să-și exagereze nefericirea, încurajați-i să ia măsuri constructive (de exemplu, să organizeze un stand de limonadă pentru a economisi banii necesari achizițiilor dorite). Copiii care înțeleg că au opțiuni se simt mai încrezători în capacitatea lor de a-și construi un viitor mai bun.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Desigur, menținerea copilului într-o „bulă de protecție” poate reduce mult din anxietatea părintelui. Dar ferindu-i de provocări, le frânați dezvoltarea.
Priviți-vă ca un ghid, nu ca un protector. Lăsați-vă copiii să experimenteze viața, chiar și atunci când este dificil să renunțați la control. Le oferiți, astfel, oportunitatea de a dobândi încredere în capacitatea lor de a face față provocărilor vieții.
Așteptările mari sunt sănătoase, dar așteptările exagerate pot avea consecințe negative. Când copiii percep așteptările ca fiind prea ridicate, fie renunță să mai încerce, fie se simt mereu insuficienți.
În locul perfecțiunii, stabiliți obiective clare pe termen lung și repere realiste pe parcurs. De exemplu, mersul la facultate poate fi un obiectiv de lungă durată; ajutați-i să-l atingă prin obiective mai mici, cum ar fi obținerea unor note bune, rezolvarea temelor și lectura constantă.
Copiii trebuie să înțeleagă că unele acțiuni au consecințe semnificative. Totuși, există o diferență majoră între disciplină și pedeapsă. Copiii disciplinați cred: „Am făcut o alegere greșită”. Copiii pedepsiți cred: „Sunt o persoană rea”.
Cu alte cuvinte, disciplina îi dă copilului încrederea că poate lua decizii mai sănătoase în viitor, în timp ce pedeapsa îl poate face să creadă că este incapabil de a face lucrurile corect.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil