Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine”

O mai bună înțelegere a motivului pentru care unii copii reușesc să se descurce bine, în ciuda adversităților timpurii, este importantă, deoarece ne poate ajuta să elaborăm politici și programe care să sprijine mai mulți copii în atingerea potențialului maxim, susțin cercetătorii Harvard în rubricile developingchild.harvard.edu.

O modalitate de a înțelege dezvoltarea rezilienței este să ne imaginăm o balanță. Experiențele de protecție și abilitățile de adaptare de pe o parte contrabalansează adversitatea semnificativă de pe cealaltă parte.

Reziliența devine evidentă atunci când sănătatea și dezvoltarea copilului se înclină în direcția pozitivă, chiar și atunci când o încărcătură mare de factori negativi este plasată pe cealaltă latură.

Înțelegerea tuturor influențelor care pot înclina balanța în direcția pozitivă este esențială pentru a concepe strategii mai eficiente de promovare a dezvoltării sănătoase în condiții de dezavantaj semnificativ. Când experiențele pozitive depășesc pe cele negative, „balanța” copilului sugerează rezultate favorabile.

Citește și Experții Harvard dezvăluie 5 secrete pentru a crește bine un copil: „Nu este suficient ca părinții să aibă doar intenții bune”

Reziliența necesită relații de sprijin și oportunități pentru dezvoltarea abilităților

SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych

Indiferent de sursa dificultăților, cel mai frecvent factor pentru copiii care reușesc să se descurce bine este sprijinul oferit de cel puțin o relație stabilă și angajată cu un părinte, îngrijitor sau alt adult.

Aceste relații reprezintă ingredientul activ în construirea rezilienței: ele oferă atenție personalizată, suport și protecție, care îi pot feri pe copii de perturbări în dezvoltare.

În plus, aceste relații îi ajută pe copii să dezvolte capacități esențiale, cum ar fi abilitatea de a planifica, monitoriza și regla comportamentul, dar și de a se adapta la circumstanțe în schimbare, ceea ce le permite să facă față mai bine adversităților.

Această combinație de relații de sprijin, dezvoltarea abilităților adaptative și experiențe pozitive formează fundamentul rezilienței.

Vezi și Caracteristicile mamelor copiilor de succes, conform cercetărilor Universităților Harvard, Northwestern și California

Reziliența rezultă dintr-o interacțiune dinamică între predispozițiile interne și experiențele externe

SURSA FOTO: freepik.com @asphotostudio

Copiii care fac față bine unor greutăți semnificative prezintă de obicei un anumit grad de rezistență naturală la adversitate și au relații solide cu adulții importanți din familie și comunitate.

De fapt, această interacțiune dintre biologie și mediu contribuie la dezvoltarea capacităților necesare pentru a înfrunta adversitatea și a depăși amenințările la adresa unei dezvoltări sănătoase.

Astfel, rezistența rezultă dintr-o combinație de factori de protecție. Nici caracteristicile individuale, nici mediile sociale nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a produce rezultate pozitive pentru copiii care se confruntă cu perioade prelungite de stres toxic.

Învățarea de a face față amenințărilor gestionabile la adresa bunăstării noastre fizice și sociale este esențială pentru dezvoltarea rezilienței

Nu orice tip de stres este dăunător. În viața fiecărui copil există numeroase oportunități de a experimenta un stres gestionabil – iar cu sprijinul adulților, acest „stres pozitiv” poate fi benefic.

În timp, atât corpul, cât și creierul nostru încep să perceapă acești factori de stres ca fiind tot mai ușor de gestionat, iar noi devenim mai capabili să facem față obstacolelor și provocărilor vieții, atât fizic, cât și mental.

Totuși, atunci când adversitatea devine copleșitoare și relațiile de susținere lipsesc, stresul poate deveni toxic și poate „înclina balanța” spre rezultate negative.

SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan

Unii copii răspund în moduri mai intense atât la experiențele negative, cât și la cele pozitive

Acești indivizi extrem de sensibili prezintă o vulnerabilitate crescută în situații stresante, dar reacționează excepțional de bine în medii care le oferă căldură și sprijin.

Prin urmare, programele care furnizează eficient relații de susținere copiilor care se confruntă cu dificultăți serioase pot observa schimbări semnificative chiar și la cei care par inițial să aibă cele mai mari dificultăți.

Reziliența poate fi dezvoltată la orice vârstă, însă cu cât mai devreme, cu atât mai bine

Indivizii nu își pierd niciodată complet capacitatea de a-și îmbunătăți abilitățile de adaptare și adesea învață să facă față noilor provocări.

Creierul și alte sisteme biologice sunt cele mai adaptabile la începutul vieții, iar dezvoltarea care are loc în primii ani pune bazele pentru o gamă largă de comportamente reziliente.

Totuși, reziliența este modelată pe parcursul întregii vieți, prin acumularea de experiențe – atât pozitive, cât și negative – și prin dezvoltarea continuă a abilităților de adaptare asociate acestor experiențe.

Ceea ce se întâmplă devreme poate avea cea mai mare influență, însă niciodată nu este prea târziu pentru a construi reziliența.

SURSA FOTO: freepik.com @genika80

Adulții care își dezvoltă aceste abilități pot modela comportamente pozitive pentru copiii lor

Capacitățile care stau la baza rezilienței pot fi întărite la orice vârstă. Activitățile potrivite fiecărei etape de vârstă, care aduc beneficii generale pentru sănătate, pot îmbunătăți, de asemenea, reziliența.

De exemplu, exercițiile fizice regulate și practicile de reducere a stresului, alături de programele ce dezvoltă funcția executivă și abilitățile de autoreglare, pot spori capacitatea copiilor și adulților de a face față, de a se adapta și chiar de a preveni adversitățile din viața lor. Adulții care își dezvoltă aceste abilități pot modela comportamente pozitive pentru copiii lor, consolidând astfel reziliența generației următoare.

Majoritatea formelor de greutăți severe cu care se confruntă copiii mici și părinții lor pot fi prevenite. Adversitățile extreme, precum războiul sau dezastrele de mediu, duc aproape întotdeauna la probleme grave care necesită tratament.

Cercetările Harvard au identificat o serie de factori care ajută copiii să obțină rezultate pozitive în fața adversității semnificative. Persoanele care demonstrează reziliență ca răspuns la un tip de adversitate nu reușesc neapărat să facă același lucru în fața altor provocări. Totuși, atunci când familiile și comunitățile întăresc acești factori, ele optimizează reziliența în diverse contexte.

Factorii includ:

- oferirea de relații de sprijin adult-copil;
- învățarea, astfel încât copilul să își dezvolte un sentiment de autoeficacitate și control;
- consolidarea abilităților de adaptare și a capacităților de autoreglare; și
- utilizarea credințelor și tradițiilor culturale ca temelie pentru speranță și stabilitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.