Cercetători de la Universitatea din Edinburgh: Dislexia și ADHD sunt legate genetic!

Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh (Scoția) au ajuns la concluzia că dislexia poate împărtăși anumite trăsături cu alte tulburări de neurodezvoltare, în special cu ADHD. Această constatare este rezultatul unei cercetări amănunțite, care a scos în evidență faptul că atât dislexia, cât și ADHD, împărtășesc baze genetice comune, ceea ce ar putea explica de ce aceste tulburări co-există frecvent.

Studiul reprezintă o descoperire importantă în înțelegerea acestor afecțiuni, susțin autorii. Conform cercetătorilor implicați, aceste rezultate ar putea avea un impact semnificativ asupra modului în care sunt concepute și implementate sistemele de sprijin pentru persoanele afectate. În special, acestea ar putea influența strategiile educaționale, de angajare și de susținere a bunăstării, adaptându-le mai bine la nevoile individuale ale persoanelor care suferă de dislexie sau ADHD.

Citește și Dislexia, discalculia, disgrafia. Dr. Ioana Georgescu, despre aceste tulburări: „Trebuie foarte multă repetiție, foarte mult exercițiu și foarte multă răbdare!” / VIDEO

Ce este dislexia?

Dislexia este o tulburare de învățare care afectează abilitățile de citire și scriere, manifestându-se în diferite forme.

Există trei tipuri principale de dislexie: dislexia fonologică, dislexia superficială și dislexia mixtă, care combină caracteristicile primelor două.

Dislexia fonologică este cea mai frecventă și se caracterizează prin dificultăți în recunoașterea cuvintelor noi și o viteză scăzută de citire. Persoanele cu dislexie fonologică întâmpină probleme în procesarea sunetelor care alcătuiesc cuvintele, ceea ce face ca citirea să fie lentă și epuizantă.

Pe de altă parte, dislexia superficială afectează capacitatea de a citi corect cuvintele cu pronunție neregulată, ceea ce înseamnă că o persoană cu acest tip de dislexie poate citi cuvintele așa cum sunt scrise, dar întâmpină dificultăți în cazul cuvintelor care nu respectă regulile fonetice obișnuite.

Dislexia mixtă, după cum sugerează și numele, combină aceste dificultăți, iar persoanele afectate se confruntă atât cu probleme fonologice, cât și cu dificultăți în recunoașterea cuvintelor neregulate.

SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media

Ce este ADHD?

Pe de altă parte, ADHD (tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție) este o tulburare de neurodezvoltare care afectează capacitatea copilului de a se concentra și de a-și controla comportamentul.

Copiii cu ADHD pot prezenta o gamă variată de simptome, grupate în trei mari categorii de comportament: neatenție, impulsivitate și hiperactivitate.

Din acest motiv, ADHD este clasificat în trei tipuri: ADHD cu predominanță de neatenție, ADHD hiperactiv-impulsiv și ADHD combinat.

În cazul copiilor cu ADHD cu predominanță de neatenție, principalele simptome includ dificultăți în menținerea atenției, uitarea frecventă a lucrurilor și incapacitatea de a urma instrucțiuni. Acești copii par deseori distrași și au dificultăți în a-și organiza sarcinile.

În cazul copiilor hiperactivi și impulsivi, comportamentele dominante sunt agitația constantă, incapacitatea de a rămâne liniștiți pe perioade mai lungi și acțiuni impulsive, cum ar fi întreruperea celorlalți sau incapacitatea de a aștepta rândul.

Copiii cu ADHD de tip mixt prezintă atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate și impulsivitate, având o combinație a celor două tipare de comportament.

Vezi și Principalele simptome ale ADHD. Dr. Georgescu: „Inatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Multă lume crede că se vindecă la vârsta adultă” / VIDEO

Trăsături genetice similare între dislexie și alte 10 tulburări, inclusiv ADHD

În cadrul acestui nou studiu, cercetătorii au analizat asemănările genetice dintre dislexie și 10 tulburări de neurodezvoltare și psihiatrice, printre care se numără ADHD, anorexia nervoasă și sindromul Gilles de la Tourette.

Pentru a-și desfășura cercetarea, oamenii de știință au utilizat date din Psychiatric Genomics Consortium, cel mai mare consorțiu internațional dedicat studierii tulburărilor psihiatrice. Datele acestui consorțiu au fost comparate cu mai multe baze de date publice anonime, care conțineau informații despre diverse tulburări psihiatrice și de neurodezvoltare, precum și cu statistici despre dislexie.

Această comparație le-a permis cercetătorilor să identifice regiuni genetice similare între dislexie și celelalte tulburări.

Prin utilizarea unor instrumente statistice avansate, cercetătorii au descoperit că există trăsături genetice comune între dislexie și un număr mare de tulburări, inclusiv ADHD, anorexia nervoasă și sindromul Gilles de la Tourette. În total, au fost identificate 49 de regiuni genetice și 174 de gene împărțite între dislexie și ADHD. 

Studiul subliniază că aceste conexiuni genetice comune nu sunt specifice doar pentru ADHD, ci și pentru alte tulburări care au în comun anumite trăsături psihologice și comportamentale. Aceasta sugerează că există o bază genetică mai largă care poate influența multiple afecțiuni de neurodezvoltare, ceea ce ar putea explica de ce unele dintre acestea, cum ar fi dislexia și ADHD, tind să coexiste frecvent la anumite persoane.

SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t

Autorul studiului: „Este pentru prima dată când legăturile genetice dintre dislexie și trăsăturile psihiatrice sunt analizate în mod atât de detaliat”

Autorul principal al studiului, Austėja Čiulkinytė, a explicat: „Este pentru prima dată când legăturile genetice dintre dislexie și trăsăturile psihiatrice sunt analizate în mod atât de detaliat. Această cercetare ne oferă noi perspective asupra felului în care aceste tulburări se pot influența reciproc la nivel genetic, oferind noi oportunități pentru diagnostic și tratament.”

Studiul deschide, de asemenea, ușa către noi direcții de cercetare în ceea ce privește alte tulburări de învățare, cum ar fi discalculia (dificultatea de a înțelege conceptele matematice) sau dispraxia (dificultăți de coordonare a mișcărilor).

Austėja Čiulkinytė subliniază importanța continuării cercetărilor: „În viitor, ar trebui să includem și alte tulburări de învățare pentru a avea o înțelegere mai detaliată a relațiilor genetice dintre ele. Acest lucru ne-ar ajuta să oferim sprijin mai personalizat celor care suferă de aceste afecțiuni și să ne apropiem de o mai bună înțelegere a diversității manifestărilor neuropsihiatrice.”

Concluziile acestui studiu oferă o nouă speranță pentru dezvoltarea unor strategii mai eficiente de tratament și sprijin, nu doar pentru dislexie și ADHD, dar și pentru alte tulburări asociate, permițând o abordare mai cuprinzătoare și personalizată în gestionarea acestor afecțiuni complexe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.