Ei bine, în lumea parentingului, sensibilitatea ridicată nu trebuie privită ca o tulburare psihologică, ci mai degrabă ca o fascinantă trăsătură de personalitate. Așa cum spun experții, acest mod de a interacționa cu lumea poate cuprinde o varietate de caracteristici interesante.
Haideți să discutăm despre cum se manifestă această sensibilitate. Copiii foarte sensibili, cunoscuți sub acronimul NAS (Naturally Sensitive Kids), au o abilitate aparte de a se entuziasma rapid față de lucruri. Ei pot observa detalii pe care alții le pot trece cu vederea, iar la fel de ușor pot fi copleșiți de zgomote puternice sau de lumini strălucitoare.
Descoperiți în acest articol cinci comportamente pe care le au copiii extrem de sensibili și cum să-i însoțiți cu dragoste și respect, conform specialiștilor.
Copiii extrem de sensibili ne uimesc prin capacitatea lor de a empatiza în exces. Acest fenomen, denumit hiperempatie, îi definește într-un mod special. Acești mici giganți ai empatiei se pun cu ușurință în locul celorlalți, conectându-se rapid la emoțiile lor. Cum reușesc ei acest lucru? Ei bine, sensibilitatea lor remarcabilă și prezența așa-numiților neuroni oglindă le facilitează această conexiune emoțională unică.
Neuronii oglindă sunt adevărații magicieni ai empatiei. Acești neuroni se aprind nu doar atunci când un individ execută o acțiune, ci și atunci când observă că aceeași acțiune este întreprinsă de către altcineva. Mai mult, acești neuroni ne ajută să ne punem în locul celuilalt cu o ușurință remarcabilă.
Rezultatul? Acești copii se regăsesc pe un val emoțional distinct, aproape de cei din jurul lor, permițându-le să vibreze și să se conecteze profund cu oamenii și cu emoțiile acestora. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că hiperempatia, cu toate aspectele sale pozitive, poate deveni o provocare când îi face să sufere excesiv din cauza problemelor altora. Este un echilibru delicat care merită explorat cu grijă.
Acești copii trăiesc viața cu toată intensitatea posibilă, experimentând fiecare emoție într-un mod vibrant. Ei văd lumea în toate nuanțele, adesea ducându-se spre extremele spectrului emoțional. De la bucurie și entuziasm până la furie sau durere profundă, ei trăiesc fiecare sentiment la intensitate maximă.
Așa cum s-a întâmplat și în cazul empatiei lor deosebite, această trăsătură poate aduce atât beneficii notabile, cum ar fi bucuria lor în fața tuturor aspectelor mărunte ale vieții, cât și provocări. Există momente în care se pot pierde în contemplarea excesivă a lucrurilor sau pot avea momente mai dificile în situații complicate.
Această gamă variată de emoții pe care o trăiesc cu intensitate face din viața lor o poveste colorată, dar în același timp le oferă ocazia să învețe cum să gestioneze această putere emoțională cu înțelepciune.
Pentru copiii cu sensibilitate ridicată, suprastimularea sau hipersensibilitatea pot deveni o provocare de zi cu zi. Această reacție apare, în special, atunci când se confruntă cu o avalanșă de informații sau când mediul înconjurător le oferă stimulii puternici, cum ar fi zgomotele, mirosurile intense sau luminile orbitoare.
Această sensibilitate extinsă poate fi înțeleasă prin capacitatea lor unică de a detecta detalii subtile în mediul înconjurător, detalii pe care o persoană fără această trăsătură ar avea dificultăți să le perceapă. Secretul acestui fenomen rezidă în sistemul lor neuro-senzorial extrem de fin și precis.
În lumina acestor aspecte, este esențial să înțelegem că pentru acești copii, lumea poate deveni adesea copleșitoare. Prin înțelegerea acestei sensibilități, putem crea mediul potrivit pentru a-i ajuta să-și gestioneze și să-și valorifice această trăsătură unică.
Acești copii sunt veritabili filozofi în devenire, având o uimitoare abilitate de a reflecta asupra lucrurilor și de a efectua procese profunde de introspecție. Ei pot privi în interiorul lor și devin conștienți de senzațiile fizice și emoționale, dar și de gândurile lor. Această trăsătură devine extrem de valoroasă atunci când trebuie să ia decizii sau să-și reglementeze propriile emoții.
De exemplu, acești copii știu să asculte semnalele propriului corp: „dacă sunt obosit, e mai bine să nu merg azi în parc”. Sau pot găsi soluții atunci când se simt copleșiți: „dacă mă simt depășit de teme, poate pot vorbi cu mama”. Astfel, ei sunt capabili să experimenteze și să acorde atenție atât semnalelor fizice și emoționale din interior (informații interoceptive), cât și semnalelor din lumea exterioară (informații exogene).
Această abilitate de a se observa și de a-și înțelege propriile reacții îi ajută să navigheze cu înțelepciune prin lumea lor complexă. Un dar prețios pentru dezvoltarea lor personală.
Acești copii au o uimitoare abilitate de a analiza mediul înconjurător, problemele și situațiile în general la un nivel care depășește în mod semnificativ norma. Acest dar al analizei profunde este legat de capacitatea lor de a procesa informațiile la un nivel cognitiv înalt.
Totuși, această trăsătură poate aduce cu sine și provocări. Există momente în care se pot bloca într-o supraanalizare exhaustivă sau într-o gândire excesivă, așa cum am menționat anterior, sau pot ajunge în punctul în care au atât de multe informații disponibile încât le este dificil să ia o decizie.
Deasemenea, este important să înțelegem că acești copii pot părea că nu sunt atenți, când, în realitate, sunt extrem de atenți la informațiile pe care le-au strâns anterior și le procesează în profunzime. Aceasta este o abordare aparte a înțelegerii lumii, și ar trebui să fim atenți la resursele mentale pe care le investesc în această analiză amănunțită.
Dacă ești părintele unui copil extrem de sensibil, este normal să te întrebi cum să îi oferi sprijinul potrivit. Răspunsul stă în naturalitate, înțelepciune și dragoste. Aici sunt câteva sfaturi care te pot ajuta să îi însoțești în această călătorie a sensibilității:
Validează emoțiile: Folosește-ți sensibilitatea pentru a valida emoțiile copilului tău. Arată-i că îl înțelegi și că este normal să simtă intens.
Identifică nevoile: Încurajează-l să-și exprime nevoile și dorințele. Înțelege ce îl face să se simtă în siguranță și fericit.
Acționează cu empatie: Fiind empatic, îi poți oferi sprijinul de care are nevoie. Respectă-i ritmul și fii gata să asculți.
Mediul prietenos: Creează un mediu prietenos, cât mai puțin stimulant, pe cât posibil. Redu sursele de stimuli care îl pot copleși.
Comunicare deschisă: Vorbește cu el într-un mod deschis și firesc. Răspunde cu răbdare la orice întrebări sau îndoieli pe care le pot avea în legătură cu lumea.
Contactul cu natura: Activitățile în natură pot ajuta la reglarea emoțiilor. Mergi la plimbări, observați natura, sunetele păsărilor și lăsați-l să se conecteze cu mediul înconjurător.
Explorează latura creativă: Copiii sensibili au adesea o latură creativă bogată. Încurajează-i să exploreze această creativitate prin muzică, dans, pictură sau alte activități artistice.
Găsiți momentele de plăcere: Caută mici momente ale zilei pentru a explora această fațetă creativă împreună. Cultivă curiozitatea și bucuria din această lume a sensibilității.
Profesionalism: Dacă observi că micuțul tău se simte copleșit sau are disconfort, nu ezita să consulți un psiholog specializat în sensibilitate ridicată. Aceștia pot oferi instrumentele potrivite pentru a ajuta copilul (și părinții) să gestioneze această trăsătură unică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil