„Este foarte activ, dar și extrem de inteligent. Uneori pare că nu ascultă, însă apoi își amintește tot ce i-ai spus. Se distrage ușor, te întrerupe frecvent, dar îți pune întrebări care te lasă fără răspuns.” Îți sună cunoscut? Dacă da, e posibil să ai acasă un copil care te pune adesea pe gânduri, uneori pare că plutește într-o lume a lui, alteori pare că trăiește într-o dimensiune aparte, mai sus decât a noastră. ADHD? Abilități înalte? Sau poate ambele?
Mulți părinți trec prin această confuzie, sfâșiați între ce le spune intuiția și ce le-ar recomanda un specialist. Nu știu dacă este nevoie de un diagnostic, de o schimbare de școală sau, pur și simplu, de mai multă înțelegere.
În acest articol, un psiholog specializat în copilărie și adolescență, oferă cinci repere care te pot ajuta să înțelegi mai bine situația, conform bebesymas.com. Nu pentru a pune etichete, ci pentru a privi copilul cu mai multă claritate și empatie.
SURSA FOTO: freepik.com @rina.chu
În primul rând, este important de menționat că ADHD-ul și abilitățile înalte apar adesea împreună, fenomen cunoscut sub numele de dublă excepționalitate.
Potrivit studiilor, în prezent nu există date privind prevalența acestui fenomen în spațiul de limbă română, însă există informații relevante în contextul nord-american.
Astfel, autori precum Ziemann (2009) estimează că până la 20% dintre elevii cu abilități înalte ar putea prezenta o dublă excepționalitate.
Această suprapunere apare deoarece ambele profiluri pot împărtăși anumite trăsături, cum ar fi impulsivitatea, intensitatea emoțională sau nevoia constantă de stimulare, însă cauzele sunt diferite: în cazul ADHD-ului, vorbim despre o dificultate de autoreglare neurologică, în timp ce la copiii supradotați, aceste manifestări apar din cauza suprastimulării intelectuale și emoționale.
Dublă excepționalitate poate face ca un profil să îl mascheze pe celălalt, ceea ce îngreunează atât diagnosticul corect, cât și intervenția adecvată.
În continuare, vom vedea cinci semne care pot indica faptul că este vorba mai degrabă despre ADHD decât despre un talent neobișnuit.
SURSA FOTO: freepik.com @dusanpetkovic
Copilul tău își termină temele în cinci minute... și face cinci greșeli. Sau, poate, nici nu le începe. Este vorba despre lipsă de atenție sau despre o minte care aleargă înainte?
Copiii cu ADHD întâmpină dificultăți în a-și menține atenția pe sarcinile care nu îi motivează, în timp ce copiii cu abilități înalte se pot plictisi profund dacă activitatea este repetitivă sau nu le stârnește interesul.
Diferența este subtilă: un copil cu ADHD nu reușește să se concentreze nici măcar pe ceea ce îi place, pentru o perioadă lungă de timp. În schimb, un copil supradotat, dacă este cu adevărat interesat, poate petrece ore în șir construind un oraș din piese LEGO fără să fie distras.
Un sfat: observă dacă atenția lui fluctuează tot timpul sau doar atunci când nu este motivat.
Unii copii nu pot sta fizic nemișcați... iar alții par liniștiți, deși în interiorul lor este un adevărat vârtej.
În ADHD, neliniștea apare adesea ca o nevoie continuă de mișcare, dificultăți de reglare a impulsurilor și o interferență evidentă în viața de zi cu zi.
În cazul copiilor supradotați, agitația vine dintr-un alt loc: mintea lor funcționează mai repede decât ritmul mediului înconjurător. Pot părea hiperactivi, dar ceea ce le lipsește, de fapt, este stimularea intelectuală potrivită.
Întreabă-te: agitația lor vine dintr-o lipsă de autocontrol sau din plictiseală?
O greșeală frecventă este să credem că, dacă un copil are dificultăți la școală, sigur are o tulburare, iar dacă se descurcă bine, este supradotat. Realitatea este mult mai nuanțată.
Există copii cu ADHD care obțin note bune datorită unei memorii excelente sau muncii de trei ori mai intense. Și există copii supradotați care eșuează, pur și simplu pentru că se plictisesc sau nu văd sensul a ceea ce învață.
Uită-te la „cum”, nu doar la „cât”: Ce îl frustrează? Ce îl pasionează? Când îl vezi cu adevărat implicat?
Atât ADHD-ul, cât și supradotația pot fi însoțite de emoții intense, însă felul în care acestea sunt trăite diferă.
Un copil cu ADHD poate avea crize de frustrare din cauza dificultății de a se autoregla. În schimb, un copil supradotat poate plânge neconsolat în fața unei nedreptăți văzute într-un film. Lumea lui emoțională este adâncă, complexă și adesea greu de gestionat pentru vârsta pe care o are.
Observă: ce îl entuziasmează, ce îl rănește, cum își exprimă emoțiile? Și acolo se ascund răspunsuri.
În ADHD, greșelile sunt de obicei neglijențe: omit litere, cuvinte sau instrucțiuni pentru că le este greu să acorde atenție sau să își verifice munca.
În cazul copiilor supradotați, erorile apar adesea din nerăbdare sau din dorința de a merge mai repede decât ritmul cerut: de exemplu, rezolvă problemele mental și nu reușesc să explice procesul, sau se frustrează când trebuie să repete lucruri pe care le știu deja.
Întreabă-te: greșelile lui sunt din lipsă de atenție susținută sau din dorința de a merge mai repede, din plictiseală?
Granița dintre ADHD și abilitățile înalte nu este întotdeauna clară. De fapt, cele două pot coexista, ceea ce complică și mai mult lucrurile.
Cel mai important este următorul lucru: dacă ai îndoieli, apelează la un psiholog pentru copii sau la un neuropsiholog specializat în ambele tipuri de profiluri.
Numai așa vei putea obține o evaluare completă și riguroasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil