Copiii, pe parcursul dezvoltării lor, trec prin etape variate în care manifestă adesea o afecțiune mai puternică față de unul dintre părinți. Cu toate acestea, dacă aceste preferințe nu persistă pe termen lung, nu aveți motive de îngrijorare.
Totuși, uneori, anumite stări emoționale pot stagna, ceea ce poate afecta profund relațiile familiale. Din acest motiv, este important ca aceste situații să fie recunoscute și gestionate din timp.
Printre astfel de manifestări se numără complexul sau sindromul Oedip, respectiv complexul sau sindromul Electra.
Complexul Oedip este un concept psihanalitic propus de Sigmund Freud, care descrie o etapă a dezvoltării psihosexuale în care copiii manifestă sentimente de afecțiune (inclusiv de natură sexuală) față de mamă și rivalitate față de tată.
Acest complex depășește etapa denumită „faza de masturbare infantilă” și poate avea consecințe negative, atât pentru dezvoltarea psihologică a copilului, cât și pentru relațiile de cuplu și de familie.
În mod similar, fetele trec prin faze similare de dezvoltare psihosexuală și pot experimenta o afecțiune intensă față de tată, cunoscută sub denumirea de complex Electra. Aceasta implică o respingere a mamei și dorința de a forma o legătură puternică cu tatăl.
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
Complexul Oedip și complexul Electra au cauze, simptome și tratamente comune și pot afecta grav relațiile de familie sau pot genera un atașament puternic. Este important ca aceste manifestări să fie recunoscute și tratate pentru ca dezvoltarea copilului să urmeze un curs sănătos.
Aceste complexe nu sunt considerate boli sau tulburări, ci reprezintă o fază normală a dezvoltării psihosexuale a copiilor, care apare, de obicei, între 3 și 6 ani. Totuși, dacă simptomele devin extreme sau persistă dincolo de această vârstă, ele pot indica probleme psihologice mai profunde.
Unele dintre simptomele observabile la copiii care trec prin această etapă includ:
Interes excesiv față de părintele de sex opus.
Gelozie față de părintele de același sex.
Identificare cu părintele de același sex.
Fantezii despre o relație romantică cu părintele de sex opus.
Sentimente de vinovăție și rușine din cauza afecțiunii resimțite față de părintele de sex opus.
Agresivitate și ostilitate față de părintele de același sex.
Anxietate și teamă.
În fazele acute, părinții trebuie să fie atenți la comportamentul copiilor pentru a evalua dacă acesta este normal, notează etapainfantil.com. Dacă apar comportamente extreme sau inadecvate, este esențial ca părinții să solicite ajutor psihologic pentru copil.
Un psiholog pentru copii va evalua situația și va determina dacă intensitatea „atracției” se încadrează în limitele considerate normale și sănătoase.
În caz contrar, se poate iniția un tratament pentru a preveni dezvoltarea unor simptome suplimentare sau persistente până la vârsta adultă, când ar putea afecta capacitatea de a stabili și menține relații stabile.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Pentru a preveni aceste complexe, părinții trebuie să rămână uniți alături de partenerul lor. Coeziunea cuplului este esențială în această perioadă, la fel ca evitarea anumitor comportamente din partea copiilor.
Iată câteva exemple de comportamente de evitat:
Nu permiteți sărutările pe buze sau alte gesturi care ar trebui să rămână exclusive pentru relația de cuplu.
Nu forțați copilul să interacționeze direct cu tatăl sau cu mama sa, deoarece acest lucru poate intensifica rivalitatea și ostilitatea. Este important să se facă o tranziție lină între perioadele pe care copilul le petrece cu fiecare părinte.
Acționați de la bun început: fiți conștienți de conceptul de atașament sigur și știți cum să-l deosebiți de aceste complexe. De aceea, este esențial să căutați sfaturi despre comportamentele considerate corecte și cele inadecvate.
În plus, părinții ar trebui să fie deschiși și realiști. Aceasta înseamnă că amândoi trebuie să înțeleagă comportamentele inadecvate și să le abordeze împreună. Dacă un părinte neagă aceste simptome sau refuză să le recunoască, ele pot escalada, iar copilul ar putea dezvolta o personalitate antisocială.
Dacă complexele Oedip și Electra nu sunt tratate corespunzător în copilărie, pot apărea consecințe pe termen lung:
Dificultăți în relațiile interumane: Persoanele afectate pot întâmpina dificultăți în stabilirea unor relații sănătoase și satisfăcătoare, având așteptări nerealiste și modele de comportament inadecvate, bazate pe interacțiunile cu părinții.
Probleme emoționale: Ca adulți, copiii care au experimentat aceste complexe pot resimți anxietate, depresie, stres și alte probleme emoționale legate de sentimentele lor față de părinți sau parteneri romantici.
Probleme sexuale: Aceste probleme pot afecta capacitatea de a forma relații sexuale satisfăcătoare și sănătoase, deoarece pot exista sentimente ambivalente și confuze în legătură cu părinții sau partenerii.
Inhibarea sexuală: Poate apărea o nesiguranță semnificativă, iar persoana se poate simți inconfortabil în legătură cu viața sa sexuală, ceea ce poate duce la inhibiție sexuală.
Conflicte interne: Copiii care nu reușesc să depășească aceste complexe pot experimenta sentimente de vinovăție, rușine și anxietate legate de sentimentele lor față de părinți, ceea ce poate genera conflicte interioare și o stimă de sine scăzută.
Complexul Oedip este o problemă serioasă care poate avea un impact negativ semnificativ asupra individului în viața adultă, pe lângă provocarea de dificultăți în relațiile cu părinții încă din copilărie. Prin urmare, este esențial ca părinții să fie atenți la semnele care ar putea indica sentimente excesive față de oricare dintre ei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil