Este o greșeală să credem că stadiul egocentric al copiilor, caracterizat prin comportamente precum dificultatea de a se pune în pielea altora, apare doar în copilărie și se încheie atunci. De fapt, în adolescență, atât băieții, cât și fetele pot manifesta acest tip de comportament.
Pentru părinți, înțelegerea și gestionarea acestor comportamente sunt esențiale pentru a sprijini o dezvoltare sănătoasă și pentru a întări relația cu adolescenții lor.
În acest articol, vom explora cinci comportamente auto-centrate comune la adolescenți și vom oferi linii directoare pentru a le aborda corect.
SURSA FOTO: freepik.com @luis_molinero
Dezvoltarea psihologică a adolescenței timpurii este marcată de egocentrism, care scade treptat pe măsură ce adolescentul se maturizează, fiind înlocuit de un punct de vedere sociocentric (caracteristic maturității), ce presupune gândirea în termeni de grup, dincolo de individ.
Acest fenomen este explicat într-un articol publicat în Chilean Journal of Pediatrics (2015), citat de bebesymas.com.
Egocentrismul adolescenților se manifestă printr-o concentrare asupra sinelui, dar și prin ceea ce psihologul David Elkind numește „publicul imaginar” (credința că toată lumea le acordă atenție) și „fabula personală” (sentimentul de a fi special, unic și invincibil).
Astfel, adolescentul devine extrem de concentrat pe propriul comportament, pe schimbările corpului și pe aspectul fizic, iar uneori presupune că ceilalți au perspective și valori identice cu ale sale.
Un exemplu de gândire egocentrică ar putea fi: „Este ridicol că profesorul meu se așteaptă să fac toate temele când am un campionat în acest weekend.”
Aceste comportamente egocentrice fac parte din evoluția naturală a adolescentului și pot varia în intensitate și durată de la o persoană la alta.
În continuare, vom discuta despre cinci dintre ele:
SURSA FOTO: freepik.com @peus_purchases
Unul dintre cele mai evidente comportamente egocentrice la adolescenți este dorința lor de independență. Adolescenții se află adesea între nevoia de autonomie și dependența de părinți.
Aceasta se poate manifesta prin rezistența față de regulile și normele familiale, dar și prin căutarea libertății și a propriilor decizii.
Această dorință de independență este esențială pentru dezvoltarea lor, deoarece învață să ia decizii și să își asume responsabilități. Totuși, uneori, acest comportament poate fi exagerat și poate duce la conflicte în familie.
Ce să faceți ca părinți?
Părinții pot aborda acest comportament stabilind limite clare și rezonabile, încurajând comunicarea deschisă și ascultând preocupările adolescenților lor. Astfel, aceștia vor simți că au un control asupra propriei vieți, dar în condiții de siguranță.
Lipsa de empatie este un alt comportament egocentric frecvent întâlnit la adolescenți. Ei pot fi atât de concentrați pe propriile nevoi, dorințe și preocupări încât uneori devin insensibili la sentimentele altora, având senzația că nimeni nu îi înțelege.
Aceasta se poate manifesta printr-o lipsă de interes față de problemele prietenilor, colegilor sau chiar ale părinților.
Nu înseamnă că sunt cruzi sau egoiști, ci este mai degrabă o consecință naturală a procesului lor de dezvoltare, în care sunt absorbiți în explorarea propriei lumi interioare.
Ce să faceți ca părinți?
Părinții pot stimula empatia la adolescenți, fiind ei înșiși empatici, încurajându-i să reflecteze asupra emoțiilor celor din jur și oferindu-le oportunități de implicare în activități de voluntariat sau în comunitate.
Adolescenții trec adesea printr-o fază în care își construiesc propria identitate, ceea ce poate duce la comportamente narcisiste.
Ei pot deveni obsedați de aspectul lor fizic, de performanțele lor pe rețelele sociale sau de propria imagine de sine.
Aceasta poate duce la o percepție exagerată a propriei importanțe (ceea ce psihologul David Elkind numește „fabula personală”) și la o lipsă de considerație față de nevoile și opiniile celorlalți.
Ce să faceți ca părinți?
Este important să stimulați o stimă de sine pozitivă, ajutându-i să înțeleagă că valoarea unei persoane nu se măsoară prin aspectul fizic sau succesul pe rețelele sociale, ci prin integritate, bunătate și capacitatea de a relaționa cu ceilalți.
Încurajarea empatiei poate ajuta la reducerea comportamentului narcisist.
Adolescenții pot contesta regulile și autoritatea sau pot pune la îndoială regulile familiei și așteptările părinților, exprimându-și adesea dezacordul în moduri puternice. Aceasta face parte din căutarea lor de independență și autonomie.
Ce să faceți ca părinți?
Pentru a gestiona această sfidare, părinții pot stabili limite clare și consecințe logice pentru încălcarea regulilor.
De exemplu: „Dacă ajungi mai târziu de ora X, nu te vei putea trezi la timp mâine.”
Este esențial să înțelegem că sfidarea nu este neapărat o formă de lipsă de respect, ci o modalitate prin care adolescenții își explorează propriile valori și limite.
Oferind un spațiu de dialog și comunicare, părinții pot ajuta adolescenții să înțeleagă și să respecte regulile, încurajând în același timp simțul responsabilității.
În final, adolescenții sunt adesea concentrați pe prezent și au dificultăți în a planifica pe termen lung. Acest lucru este strâns legat de egocentrism, deoarece tind să se concentreze pe satisfacerea nevoilor lor imediate.
Această impulsivitate poate duce la luarea unor decizii nesăbuite și la o lipsă de considerație față de consecințele pe termen lung ale acțiunilor lor. De multe ori, ei nu conștientizează cum alegerile lor le pot afecta viitorul.
Ce să faceți ca părinți?
Părinții pot ajuta adolescenții să dezvolte abilități de luare a deciziilor și gândire critică, încurajându-i să reflecteze asupra consecințelor acțiunilor lor.
De asemenea, le pot ajuta să își stabilească obiective pe termen scurt și lung, provocându-i să își exprime intențiile legate de viitor (de exemplu, ce vor să studieze).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.